E trist în raionul Sângerei, e trist la Societatea Vânătorilor și Pescarilor, e mare durere în familia Țîbîrnă… Comunitatea din partea locului deplânge zilele acestea plecarea n eternitate acelui care a fost CONSTANTIN DUMITRU ȚÎBÎRNĂ, managerul Societății Vânătorilor și Pescarilor din raionul Sângerei, a unui distins profesionist în domeniu.
Colegi, amatori-vânători și pescari, tineri specialiști, cei care l-au cunoscut, iubit, respectat, au avut fericita ocazie să-i asculte sfaturile, să conlucreze, au mers alături de el în viață sau, pur și simplu s-au întâlnit și au discutat, au venit să-și ia rămas bun de la regretatul Om de omenie CONSTANTIN ȚÎBÎRNĂ în ziua de 12 octombrie curent.
S-a stins lumânarea unei vieți trăite pentru raion, societate, pentru binele ei. A plecat din viață managerul competent, Omul care se bucura de un respect deosebit din partea oamenilor din partea locului și nu numai. În memoria tuturor celor care l-au cunoscut CONSTANTIN ȚÎBÎRNĂ va rămâne drept întruchiparea înțelepciunii omului de la țară, cu educația rafinată a celui din spațiul urban, asociație care a creat un chip repetabil în pleiada vânătorilor și pescarilor, a celor care au iubit natura.
E trist în întreg raionul, pentru că ne-a părăsit un Om cu multă cumsecădenie. Un exemplu de comportament, de cunoaștere, de organizare. A fost un bun familist, coleg, vecin și un mare prieten. Exprimând tristețea prea mare și prea multă a comunității pentru această irecuperabilă pierdere, foștii colegi de serviciu au profilat personalitatea regretatului CONSTANTIN ȚÂBÎRNĂ subliniind vocația lui iscusită, a unui distins manager, fără a eclipsa calitățile morale și nobile ale Omului cu sufet mare, unde s-au regăsit înțelepciunea, verticalitatea, optimismul, curajul, echilibrul, dragostea de oameni.
S-a stins prea devreme, pentru că a ars intens și pentru toată lumea. L-au copleșit durerile pentru că a trecut prin sine durerile colegilor, rudelor, prietenilor, durerile oamenilor care-l înconjurau și durerile neamului, cel pe care l-a slujit cu multă demnitate, cu mari sacrificii. Cât de mult a iubit viața.
Regretatul nostru soț, tățic, bunel, naș, fin, rudă, coleg, vecin, prieten a plecat în eternitate ca să ne vegheze din ceruri pe noi, cât și pe toți cei rămași pe pământ. Îi vom duce mereu dorul, ne va lipsi enorm, va suspina adânc portița de intrare în gospodăria lui, fiindcă nu-i va mai simți căldura mâinii de gospodar.
Iartă-ne bunule și scumpule, poate că și noi, cei ai familiei, n-am știut să te ocrotim destul și să te protejăm cum ar fi trebuit. E sfâșietor de dureros că ochii regretatului nostru soț, tătic, bunel au obosit atât de timpuriu de prea multă lumină. Chiar dacă suntem îndrept să credem, stelele care se sting aici, pe pământ, se reaprind/ regăsesc în alte spații.
Dumnezeu să te aibă în pază în lăcașul nemuririi, unde ai, fără îndoială, dreptul să te odihnești în pace.
Profund întristați, îndurerați de pierderea celui care a fost și numai este, CONSTANTIN ȚÎBÎRNĂ; soția, fiicele Veronica și Dina, nepoțelul Andrei, ginerele Cristian, finii de cununie și botez, rudele, colegii de breaslă, vecinii, prietenii, toți cei care l-au cunoscut și stimat.
