Scriu printre lacrimi aceste rânduri în amintirea regretatului coleg. Ne-am pomenit față în față cu noi înșine, când trebuie să vorbim despre un om deosebit, despre un devotat prieten și coleg de nădejde Alexandru CIOBANU la timpul trecut. El niciodată nu ne-a cerut prietenia, în schimb ne-a dat-o nouă cu deplina lui dăruire și nemărginita-i generozitate. A fost un mare cetățean, a fost un mare patriot, a fost un remarcabil jurnalist.
A fost un tribun în meseria lui, plin de curaj, veritabil și intransigent, nu se temea să spună lucrurilor pe nume. El a fost născut pentru a rosti Adevărul, răspândind în jurul lui lumină, omenie, cumsecădenie. A iubit foarte mult viața.
Regretatul coleg s-a stins din viață pe neașteptate. Prin inima sa au trecut toate cele rostite și auzite, toate cele scrise cu penița lui Alexandru CIOBANU. Sărmana inima sa nu a rezistat și moartea l-a răpus…
A plecat din viață un Om… Au rămas orfani feciorii Radu și Dorin, nurorile Daniela și Carolina, văduviți de iubire și grijă nepoții – Alexandru, Dorina și Lavinia, nu mai are alinare și mângâiere soția Liuba.
Noi, colegii săi, am pierdut un prieten și mentor înțelegător, un sfetnic de neînlocuit pentru toate cazurile vieții. L-au durut durerile noastre, a suferit alături când cineva dintre noi avea necazuri și ne compătimea, ne certa când greșeam și tot el ne împăca. Și fiindcă s-a consumat pentru alții, nu i-a mai ajuns energie vitală ca să învingă durerile.
În aceste zile îndoliate ne amintim în amănunte cum aprecia momentele existenței, evenimentele sociale, economice, politice. Avea o minte analitică, cuget lucid, spirit de observație. Într-un cuvânt, poseda calitățile unui ziarist profesionist cu principii rigide pe care nu le-a trădat niciodată.
S-a bucurat de popularitate printre cititori și radioascultători. Mii de oameni îi așteptau emisiunile și articolele matinale. Avea un talent unic de a găsi temele și a le trata obiectiv, sincer, ironic și sarcastic. Cuiva din conducere nu le plăcea profesionalismul lui Alexandru CIOBANU. Câțiva ani din viață i-a consacrat ziarului raional „Ecoul nostru”, de dragul libertății de exprimare. Nu i-ar fi plăcut dacă cineva i-ar fi modificat materialele scrise întotdeauna din suflet. Nu ar fi putut scrie la comandă, așa cum nu gândea. Gândea și scria mai bine decât oricine dintre noi. A fost printre puținii oameni curajoși care fără constrângeri, ezitări, prejudecăți sau temeri a ales o strategie semantică a cuvintelor direct proporțională cu limbajul și gândirea sa. Noi am admirat pe parcursul întregii cariere a regretatului Alexandru CIOBANU dedicația, talentul, curajul și vocația, dar și răbdarea de care a dat dovadă.
Acest om care și-a trăit viața cu condeiul în mână a fost, totuși, robul unei iluzii – că scrisul poate schimba lumea… De ce pentru că scrisul e un destin, așa spunea, regretabilul.
El a plecat ca să rămână…
Pe 20 aprilie, în ziua de Paști, ne-a părăsit cel care a fost Alexandru CIOBANU- unul dintre cei mai redutabili și in inimoși ziariști din regiunea nordului. El a plecat la Domnul pentru a rămâne în memoria noastră, a celor vii.
Regretatul coleg a fost un adevărat profesionist care, a mânuit cu abilitate penița și microfonul și a avut un extraordinar simț al verbului. În tot ceea ce a făcut el a depus o parte bună din sufletul său. A modelat sârguincios cuvinte, care s-au transformat în texte cu tâlc, care copleșeau prin simțul fin al umorului și profunzimea gândurilor. A știut să imortalizeze clipele prezentului în articole și știri, interviuri și reportaje. Pentru noi și pentru generația de mâine. Peste 50 de ani a menținut flacăra aprinsă a ziaristicii- realizând articole, știri, interviuri, reportaje, istorii de succes. El a devenit nemuritor, or, a scrie corect istoria prezentului înseamnă a-ți rezerva un loc demn în viitor.
Nu era stilul lui să facă lucrurile pe jumătate. Întotdeauna a fost preocupat de ceva mai esențial. Scria cu nervul dezgolit. Acest fapt nu prea plăcea unora cu funcții. A fost și va rămâne mereu viu în inimile celor pentru care profesia este mai mult decât viața. Regretatul jurnalist va rămâne în memoria cetățenilor orașului și raionului Sângerei, a întregii republici.
Privirea sa sinceră, farmecul acestui profesionist, jurnalist, soț, tată, bunel, coleg, prieten și părinte spiritual al multor generații de tineri va rămâne veșnic în memoria noastră. Alexandru CIOBANU și-a încheiat cu demnitate misiunea pe această lume.
Alexandru CIOBANU s-a născut la 21 februarie 1947, în satul Pruteni, raionul Fălești.
Îndurerați și cu scuzele de rigoare că nu am participat la petrecerea lui pe ultimul drum, fiind departe de țară vom merge zilele acestea la mormântul răposatului pentru a aprinde o lumânare.
Îndurerați, colegii ziarului regional „Ecoul nostru” ne rugăm pentru odihna sufletului său bun și pentru ca minunata familie să poată trece peste această tragedie. O pierdere grea, o pierdere irecuperabilă…
Regretăm cu toții stingerea stelei sale aici pe pământ, exprimăm întregii familii, rudelor îndurerate sincerele și profundele noastre condoleanțe, regret și compasiune.
Nu te vom uita, regretat Alexandru CIOBANU.
Dumnezeu să te odihnească în pace… Drum lin în Împărăția Domnului!
