Ce secetă… ce secetă simt cum mereu mă arde
Cu scrumul ei și fumul, într-un imens pojar,
O secetă în suflet, o secetă în inimi,
O secetă-dezastru, ce nu știe hotar….
Și seci sunt de cuvinte, prin semne explicate,
Emoții, sentimente făr-de sinceritate,
Nici milă nimeni n-are, uitarăm bunătatea,
De gingășie-i secetă, de gesturi delicate.
Trufia e la modă, ca o omidă verde,
Ce suge seva dulce din tot ce ochiu-i vede,
Ca câinii se mănâncă, urlând, frate cu frate,
Bătrâni părinți se vaietă:,,O, Doamne, cum se poate?”
Nu mai cunoaștem cinstea, nu tolerăm iertarea,
Lovind mai cu cruzime acolo unde doare,
Nu știm cine-i mai mare, nici cine-i mai puternic,
Câștigă mai adesea acel ce-i mai nemernic…
Mi-e sete și de dragoste, mi-e sete și de dor,
Mi-e sete și de liniște , de apă din izvor,
Căci joacă urâciunea în danțul ei nebun,
Se surpă frumusețea și moare tot ce-i bun…
Aș vrea să plâng, dar ochii sunt cețoșați de sare,
Nu mă lăsa ,o ,lume, să cad în disperare!
O, Doamne, Doamne sfinte, Tu ai grijă de noi,
Ne bucură cu ploaie, ne satură de ploi,
Ce-n stropii lor s-aducă iubire și răbdare,
Și dragostea de-aproapele, și multă îndurare,
Trimite-ne o ploaie cu stropii ca de lapte,
Să ne aducă-n suflete speranță, bunătate,
Și un ulcior cu rouă de tandră puritate,
Și-o rugă de iertare,de-aici până la moarte…
Frumosul ni-l întoarce-ne potolește setea,
Întoarce modestia și castitatea fetei,
Redă-ne bucuria de a trăi în pace,
Ca s-admirăm în taină cum înfloresc copacii…
Continuare citește în ECOUL NOSTRU din 23.06.2023
