Evenimentul cel mai important al lunii martie al întregii suflări românești este sincronizat cu Unirea Basarabiei cu România. Inimile românilor de pretutindeni se umplu de înalte trăiri cetățenești prilejuite de apropiata filă de calendar – 27 Martie -Ziua Marii Uniri. Fiecare an adunat la Vârsta Unirii o face mai vivace, mai aproape, mai dorită.
Momentele istorice nu pot fi neglijate și nici trucate. Situația geopolitică actuală, când rușii obraznici și hapsâni, au venit până în pragul casei, ne obligă să reevaluăm prioritățile noastre… Doar revenirea la familia europeană, de unde de altfel nici nu am plecat, și revenirea la Patria-Mamă, ne-ar salva catastrofa ce se întrezărește la orizont. Rușii ne tot spun că ne vor lăsa în pace. Noi nu suntem naivi să credem minciunilor. Mai ales acum trebuie să fim foarte vigilenți. Să sărbătorim Ziua Unirii hotărâți, siguri de ziua de mâine. Uniți ne vrea Bunul Dumnezeu, să ne regăsim în cadrul României Mari, în cadrul Uniunii Europene. E necesar doar să ne-o dorim din tot sufletul și prin fapte să dovedim că o merităm.
Mi-e dor de tine, Țară Românească, mi-e dor să-ți trec pragul fără de hotare, care de acum încolo se vor pagină de istorie, pagină de veghe, pagină durută a neamului românesc, al cărui trup a fost mereu, timp de peste 200 de ani, încolțiți de nemiloșii dinți de fier, până la sângerare. Această pagină de istorie copii de azi și cei de mâine, de acum încolo, urmează s-o studieze din manuale, în care neapărat va constitui o temă aparte capitolul Teroarea din timpul regimului comunist, de o parte și pe de altă parte a Prutului.
O, dacă aș fi bogată, aș țese un brâu tricolor cât vezi cu ochii sau, mai bine zis, cât nu poți vedea cu ochii, dar cât poți cuprinde cu imaginația. Imaginația mea îmi ajunge să văd că în locul vămii, în ziua de 27 martie 2023, cu acel brâu este împrejmuită România Mare. Și trupul obosit și sleit de vlagă a Basarabiei este unul cu cel al Țării-Mame.
Mi-e dor de tine, Țară Românească, mi-e atât de dor, încât, poate pentru prima dată în viață îmi vine să proferez blesteme. Să-i blestem pe toți acei care știu păsul poporului român, care îți aud cântul și plânsul și care ar putea face multe pentru Tine, pentru noi, dar până la actualii conducători de țară, nu au făcut nimic. Chiar dacă s-au perindat la conducere și de cei care spuneau că sunt democrați. Și tot pentru prima dată în viață simt că mă sufocă democrația. Și eu cred că sistemul de până acum de la noi nici pe aproape nu a fost unul democratic, ci, chipul ei impropriu, care nu a ținut seama de voia Celui de Sus, care, pe noi, cei de dincoace de Prut, ne-a vrut un singur popor- poporul român.
Mă sufocă dorul de tine, Țară Românească. Iar când mi-e dor de tine, Țara mea, îmi este dor de noi, basarabenii care am putea fi, dar nu suntem liberi, care, deși trăim într-un stat de drept, dar fără drepturi cu adevărat umane. La noi există dreptul de a muri de foame, de a nu avea mijloace de existență normală, de a nu putea procura medicamente pentru bătrâni și rechizite școlare pentru copii, motiv pentru care poporul nostru, ca să-și oblojească rănile, s-a împrăștiat prin lume ca potârnichile, în căutarea unui câștig pe care nu-l au acasă. Iar din această cauză rana nu se cicatrizează, dar se adâncește și sângerează mai mult. Și toate acestea, luate la un loc, creează condiția ca oamenii să devină insensibili la durerea aproapelui ,să nu audă și să nu vadă ceea ce merită să fie auzit și văzut.
De aceea mi-e dor de tine, Țară Românească, fiindcă am convingerea că la sânul tău am fi mai buni, am fi mai oameni, am fi mai noi.
P.S. Moldova poate fi înghițită, într-o clipită de Rusia. Ne dorim ca Uniunea Europeană să ne ia, cât mai curând, sub oblăduirea ei. Aceasta ne-ar fi scăparea. Profund conștienți de acest pericol mare al timpului, de cruzimea Rusiei, de situația deplorabilă în care ne aflăm noi astăzi, cu război în țara vecină Ucraina, să ne încadrăm fiecare cu fapta pentru integrarea Țării.
