În fața sorții toți suntem o apă și un pământ. Piatra pe suflet ni se așază, când ne gândim la această spusă, veche ca și neamul nostru trecut prin moara timpului în veșnică curgere. Și datina aranjează lucrurile așa, că unul se naște și altul moare…
Este greu să te împaci cu gândul că Vasile CUCOȘ, din orașul Sângerei, omul de o rară bunătate și îngăduință, care mai ieri se deplasa pe străzile urbei, la șantierele de construcții, astăzi nu mai este, deoarece o boală necruțătoare l-a răpus, fulgerător, nedându-i altă șansă decât cea a trecerii în neființă.
Neîndurător destinul regretatului, care l-a luat dinte noi prea devreme. Și doar Bunul Dumnezeu din ceruri știe câte speranțe și vise a nutrit, dar câte au rămas să fie nerealizate. Clocotea viața destul de spumant în vinele lui, nutrea atâtea planuri lumești. Era tată de aur pentru fiica Aliona și feciorul Oleg.
Și soț care își susținea soția Eudochia în toate. Iubea necondiționat minunații nepoți.
Nu-i de mirare că îl adorau colegii de serviciu, îl adorau prietenii și, desigur, rudele și soția.
Emana căldură, emana noblețe, emana optimism.
S-a luptat cu boala cruntă cu stoicism rar întâlnit și nu a cedat în fața morții până în ultima clipă.
Fiindcă știa că moarte nu există. Doar trupul nostru se întoarce în pământ, iar sufletul lui Vasile CUCOȘ va fi veșnic.
Prin plecarea sa din viața pământească, regretatul a lăsat în urmă înlăcrimați și îndurerați pe soție, copii, nepoți, rude, prieteni, vecini. Inimile lor sunt frânte de durere, pentru că cel care le-a fost alături a plecat din casă, din curtea unde a trăit și a lăsat un gol imens. Nimic nu mai este la fel ca înainte pentru ei, nimeni nu-i mai mângâie pe cei ai familiei, nu le mai ascultă necazurile și durerile, pentru că omul drag și scump lor nu mai este de șase luni de zile. El a trecut în umbra morții, cu pământ s-a acoperit…
E nemăsurat de mare durerea și rana lăsate în sufletele celor apropiați, o rană care nu se cicatrizează niciodată.
Odihnește-l, Doamne, în pace și liniște și eliberează-l de zbuciumul ce i-a fost dat să-l trăiască pe pământ.
