Ne întrebăm adesea unde ar fi pe lume
Acel loc ce ne cheamă și dacă are nume.
Nu-ncape îndoială, nu-l mai găsim pe hartă,
Locul perfecțiunii în inimă se poartă.
E scump, e amintire, e tainică visare,
De câte ori e-n gânduri, ființa ne tresare.
Nu, nu-i perfect lăcașul “pe-al plaiului picior”,
Dar, știți, perfecțiunea e măsurată-n dor!
Cu cât ni-i dor mai tare, cu-atât e mai frumos,
Mai drag la fiecare, râvnit și luminos!
Oriunde ne-ar fi pașii în lumea asta mare,
Casa copilăriei ni-i raiul din visare!
