În funcție de vârsta pe care o avem, simțim diferit despre ce înseamnă greutățile prin care trece Republica Moldova. În special, fiecare judecăm, evident, după experiențele prin care trecem. Respectiv, dacă aș spune că, acum, Moldova stă pe brânci, bunicii m-ar putea contrazice, amintindu-mi de foamete, de deportări și altele. Totuși, de când am mai crescut și politica nu mi se pare un subiect plicticos discutat de părinți, parcă urmăresc un lungmetraj care nu se mai termină.
Cum să ne ridicăm, au încercat și încercă să ne învețe tot felul de politicieni, oficial de culori diferite, de facto „ de aceeași mamă”. Cuvântul mentalitate l-am învățat pe de rost cu toții atunci când salvarea statului era oferită foarte optimist. Trebuie schimbată mentalitatea, oricare ar fi ea. Acum, când această misterioasă mentalitate parcă nu mai reușește s-o schimbe nimeni, ni se oferă altă soluție salvatoare-statalitatea.
Ei bine, nu s-a reușit să se formeze această majoritate politică pentru a da jos actualul Guvern Chicu, atunci ce ne mai rămâne, doar soluția anticipatelor. Anticipatele pot avea loc doar după alegerile prezidențiale. Dar și ele îi vor aduce, însă, pe politicieni, tot la masa negocierilor, poate însă într-un format cu țara mai adânc afundată în criză. Formatul diferit este ceea ce-și dorește poporul. Iar când zicem diferit, ne gândim la oricine în afară de cei care-au apucat până acum să încălzească scaunele Președinției, Guvernului și cele parlamentare.
Dincolo de mizeria de pe arena politică din Moldova, lucruri uimitoare se întâmplă în lume. Faptul că ele trec pe lângă noi absolut neobservate e o pierdere pentru setea noastră de frumos.
E reconfortant gândul că există și alte inițiative la fel de frumoase. Ele constituie o altă parte a lumii, ce rămâne nedescoperită până la capăt, la fel ca cealaltă față a lumii, mereu în întuneric. Poate dacă am cunoaște-o, puterea dragostei ar depăși dragostea de putere, iar lumea ar cunoaște pace.
Laura Țurcanu, studentă USEM
