Primul val de deportări staliniste

Primul val de deportări staliniste

11
DISTRIBUIȚI

În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, la ora 02.30, a început primul val de deportări staliniste din Basarabia. Sovieticii au ticsit 85 de mii de oameni în 1 315 vagoane, majoritatea „culaci”, preoți, intelectuali și membri ai fostelor partide politice. Mulți nu au supraviețuit condițiilor dure, iar familiile lor au fost separate și tratate inuman.

Doctorul în istorie Artur Leșcu, expertul Comunității WatchDog.MD, spune că suferințele prin care au trecut acești oameni sunt greu de descris. Vara anului 1941 este un moment tragic pentru întreaga omenire, dar care a lăsat urme deosebit de adânci în istoria noastră și efecte care sunt simțite și astăzi în Republica Moldova, transmite IPN.

„Ca urmare a unei înțelegeri între Hitler și Stalin, Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, Uniunea Sovietică a anexat regiunea dintre Prut și Nistru. Sub presiunea acestui pact fatal, România este forțată să cedeze Basarabia, dar și Bucovina de Nord și Ținutul Herța. Anume în urma acestor pierderi teritoriale și a crizei politice interne, în România ajunge la putere dictatorul fascist Ioan Antonescu. Între timp, de partea asta a Prutului, pe teritoriile tocmai ocupate, puterea sovietică începe o campanie de epurare, teroare și represiuni fără precedent. Cuprinși de panică și disperare, zeci de mii de localnici au fugit peste Prut de urgia bolșevică. Cei care au rămas însă au înfruntat un destin și mai crunt – deportări în masă, executate cu o cruzime de nedescris”, menționează Artur Leșcu.

Pentru a lichida fizic orice tentativă de rezistență față de noul regim, noua putere sovietică a supus populația locală unei epurări masive. Cei considerați periculoși au fost ridicați și trimiși în lagăre de muncă forțată – GULAG, în cele mai importante regiuni ale URSS. Dușmani ai puterii sovietice au fost declarați în primul rând cei asociați fosta administrație românească, de la foști funcționari și lideri locali până la intelectuali de rând.

„Adevăratul calvar a început în noaptea de 12 spre iunie 1941, la ora 02.30 – momentul care va intra în istorie ca începutul primului val de deportări staliniste din Basarabia. Organele represive locale au rezervat din timp 1315 vagoane. Nu pentru produse sau cărbuni, ci pentru 85 de mii de oameni, care urmau să fie transportați în condiții inumane, cât se poate de departe de casele lor. Listele celor deportați erau întocmite cu numeroase abateri – scrise de mână, fără ștampile sau avize ale unor instituții de stat. Cei mai activi reprezentanți ai populației locale – primari, ofițeri, moșieri, comercianți, polițiști, intelectuali cu familii întregi urmau să fie deportați în extremul orient sau în nordul Uniunii Sovietice”, precizează doctorul în istorie.

Expertul precizează că pentru pregătiri sărmanii oamenii aveau la dispoziție cel mult două ore. O țintă predilectă a deportărilor o reprezentau cei care s-au refugiat în Basarabia venind din alte regiuni ale URSS – etnici evrei, ucraineni, dar și ruși – care fugeau de puterea sovietică. Capii familiilor erau trimiși în GULAG, puțini au supraviețuit. Familiile acestora au fost deportate în Siberia sau în stepele din nordul Kazahstanului.

În total, au existat trei valuri de deportări în masă din Moldova: în iunie 1941, iulie 1949 și aprilie 1951.

În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, la ora 02.30, a început primul val de deportări staliniste din Basarabia. Sovieticii au ticsit 85 de mii de oameni în 1 315 vagoane, majoritatea „culaci”, preoți, intelectuali și membri ai fostelor partide politice. Mulți nu au supraviețuit condițiilor dure, iar familiile lor au fost separate și tratate inuman.

Doctorul în istorie Artur Leșcu, expertul Comunității WatchDog.MD, spune că suferințele prin care au trecut acești oameni sunt greu de descris. Vara anului 1941 este un moment tragic pentru întreaga omenire, dar care a lăsat urme deosebit de adânci în istoria noastră și efecte care sunt simțite și astăzi în Republica Moldova, transmite IPN.

„Ca urmare a unei înțelegeri între Hitler și Stalin, Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, Uniunea Sovietică a anexat regiunea dintre Prut și Nistru. Sub presiunea acestui pact fatal, România este forțată să cedeze Basarabia, dar și Bucovina de Nord și Ținutul Herța. Anume în urma acestor pierderi teritoriale și a crizei politice interne, în România ajunge la putere dictatorul fascist Ioan Antonescu. Între timp, de partea asta a Prutului, pe teritoriile tocmai ocupate, puterea sovietică începe o campanie de epurare, teroare și represiuni fără precedent. Cuprinși de panică și disperare, zeci de mii de localnici au fugit peste Prut de urgia bolșevică. Cei care au rămas însă au înfruntat un destin și mai crunt – deportări în masă, executate cu o cruzime de nedescris”, menționează Artur Leșcu.

Pentru a lichida fizic orice tentativă de rezistență față de noul regim, noua putere sovietică a supus populația locală unei epurări masive. Cei considerați periculoși au fost ridicați și trimiși în lagăre de muncă forțată – GULAG, în cele mai importante regiuni ale URSS. Dușmani ai puterii sovietice au fost declarați în primul rând cei asociați fosta administrație românească, de la foști funcționari și lideri locali până la intelectuali de rând.

„Adevăratul calvar a început în noaptea de 12 spre iunie 1941, la ora 02.30 – momentul care va intra în istorie ca începutul primului val de deportări staliniste din Basarabia. Organele represive locale au rezervat din timp 1315 vagoane. Nu pentru produse sau cărbuni, ci pentru 85 de mii de oameni, care urmau să fie transportați în condiții inumane, cât se poate de departe de casele lor. Listele celor deportați erau întocmite cu numeroase abateri – scrise de mână, fără ștampile sau avize ale unor instituții de stat. Cei mai activi reprezentanți ai populației locale – primari, ofițeri, moșieri, comercianți, polițiști, intelectuali cu familii întregi urmau să fie deportați în extremul orient sau în nordul Uniunii Sovietice”, precizează doctorul în istorie.

Expertul precizează că pentru pregătiri sărmanii oamenii aveau la dispoziție cel mult două ore. O țintă predilectă a deportărilor o reprezentau cei care s-au refugiat în Basarabia venind din alte regiuni ale URSS – etnici evrei, ucraineni, dar și ruși – care fugeau de puterea sovietică. Capii familiilor erau trimiși în GULAG, puțini au supraviețuit. Familiile acestora au fost deportate în Siberia sau în stepele din nordul Kazahstanului.

În total, au existat trei valuri de deportări în masă din Moldova: în iunie 1941, iulie 1949 și aprilie 1951.