Politica trebuie făcută pentru cetățeni

Politica trebuie făcută pentru cetățeni

10
DISTRIBUIȚI

De peste 30 de ani învățăm legile democrației, atât de simple în aparență, atât de complicate și foarte dure în consecință. Am avut un deceniu în care intelectualii erau situați în avangarda luptei pentru destin democratic al Republicii Moldova. Se părea atunci că mai avem nevoie de a face câțiva pași și vom izbândi, dar n-a fost să fie. Elitele noastre intelectuale au obosit, pe de o parte, iar pe de alta, pur și simplu, au fost marginalizate de noii lideri politici, care păleau în fața unor intelectuali veritabili.

Dintr-un front popular foarte puternic, orientat național, în stare să ridice un popor în picioare, ne-am ales cu câteva partite care nu mai puteau schimba situația în Republica Moldova, care nu puteau să-și asume răspunderea  pentru destinul oamenilor pe care i-a trezit din „somnul lor de moarte”. Sărăcia, corupția excesivă, agresivitatea minorităților, contextul internațional nefavorabil au făcut să piardă treptat optimismul chiar și cei mai înverșunați propagandiști ai schimbării democratice. Problemele cotidiene au făcut ca presiunea micilor dificultăți să miște intelectualii în afara politicii și mai apoi chiar în afara țării. Primele au plecat cadrele didactice și medicii, acea pătură care a asigurat întotdeauna legătura dintre vârfurile intelectuale și omul de la țară. Odată dispărută, această curea de transmisie a informației și adevăratelor intenții, în sate s-a produs o metamorfoză. Izolate de centru, de lideri, satele noastre au început să tânjească după trecut, fiind virusate de o agitație neocomunistă, în felul acesta. După  2001 ne-am pomenit în situația când zeci de partide democratice au fost strivite de partidele neocomunist și socialist. În fiecare partid democratic se regăseau unul-doi intelectuali aranjați în liste mai mult pentru decor, iar comuniștii, socialiștii fără nici un intelectual se simțeau foarte confortabil. Disperarea elitei intelectuale a favorizat venirea comuniștilor. Comuniștii au încercat în mai multe rânduri să corupă intelectualii –  fie prin decorări, ordine mari de stat, fie prin propunerea unor posturi de răspundere, dar, spre marea lor uimire, aceste elite n-au acceptat colaborarea. Numai prin politică, parlamentele care au fost, guvernele, au fugărit cetățenii de acasă. Și mai grozav – au lăsat, lasă și, curând, vor lăsa  Moldova pustie. Vor rămâne, cum se întâmplă  de peste 30 de ani, partidele, cei cu bani  și alții,  care își fac interesul.  Vor rămâne, știu dar încă nu  zic, cei care au nevoie  de Consiliu raional Primărie, Parlament – să-și rezolve problemele, de Guvern –  tot pentru asta. Dar nici partidele democratice n-au mers pe calea coalizării elitelor intelectuale. În felul acesta, astăzi, puține partide democratice pot spune că au în rândurile sale mai mulți scriitori, artiști, profesori, medici, mai mulți lideri agricoli și, cred, doar câteva partide mai comportă în sine pecetea adevăratelor elite intelectuale. În programul lor se regăsesc  elemente ale intelectualilor și elemente optimiste de integrare europeană. Elitele, ca să învingă, ca să se impună, ca să fie ascultate și respectate au datoria de a se uni.

De peste 30 de ani învățăm legile democrației, atât de simple în aparență, atât de complicate și foarte dure în consecință. Am avut un deceniu în care intelectualii erau situați în avangarda luptei pentru destin democratic al Republicii Moldova. Se părea atunci că mai avem nevoie de a face câțiva pași și vom izbândi, dar n-a fost să fie. Elitele noastre intelectuale au obosit, pe de o parte, iar pe de alta, pur și simplu, au fost marginalizate de noii lideri politici, care păleau în fața unor intelectuali veritabili.

Continuare citiți în ziarul „Ecoul nostru” din 29 septembrie 2023.