Anii ne schimbă, firește. Atât aspectul, cât și părerile despre lume. Rămân să ne vegheze amintirile cu prieteni adevărați. Ei sunt oglinzile cele mai sincere în ochii cărora ne reflectăm caracterul și faptele. Timpul, nici el nu e în stare să spulbere statornicirile de asemenea relații. De multe ori se întâmplă să nu te vezi timp îndelungat, dar să nu simți aceasta, pentru că mereu comunici cu persoana care ți-a devenit apropiată și care-ți e confident la un alt nivel, decât cel proiectat de realitate. Fără de prieteni devotați ne-ar fi mai greu, ne-am simți mult mai străini și prea singuri în viața, ce pare a fi un pustiu atunci când nu mai ai în preajmă măcar pe cineva care să te înțeleagă așa cum ți-ai dori…
Pedagog prin vocație, ea a mers cu mult înaintea timpului în care a activat
Mă simt onorată, eu am norocul unei asemenea prietenii. Am o bună și adevărată prietenă pe care viața mi-a scos-o în cale pe când eram la vârsta căutărilor. Era după o întâlnire la un eveniment organizat de distinsa doamnă, profesoară de limba și literatura română, pe atunci școala medie nr.3, azi Liceul Teoretic „Olimp”. Chiar de la prima întâlnire m-a impresionat discursul dumneaei cu profunde nuanțe etică- estetice și revelatoare detalii privind traiectoria vieții tinerilor în societatea modernă. Atunci mi s-a înfiripat dorința de a asista la orele ei. În clasă, am văzut elevi, atenți, doritori de a răspunde la temă.
Ora mi s-a părut atunci un mișcător spectacol. „Evidențiați însușirile și acțiunile faimosului personaj Nică Oșlobanu”, i-a rugat profesoara, și din toate părțile răsunau epitete: chibzuit și șmecher, ager și isteț, prefăcut și lacom, hapsân și plin de viață. Elevii dialogau, evidențiind năzbâtiile și peripețiile personajului crengian. Grupurile de elevi au înscenat cele mai „picante” secvențe din opera crengiană, au identificat personajele din toate poveștile autorului expuse în tablouri, au glumit, s-au delectat și au însușit unele principii ale jocului scenic.
La fel de spectaculoasă a fost și o altă oră de dramaturgie în clasa a opta. La tablă era scrisă o frază cu un mesaj etic și civic din cugetările filozofice persane: „Sunt frunze care nu cad, oricât de puternic ar bate vântul; sunt oamenii care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.” Adolescenții au făcut o amplă analiză sintactică a frazei, dovedind că au înțeles temeinic normele limbii literare.
Profesoara le-a cerut să găsească determinativele substantivului om, indicând semnificațiile ființei superioare a naturii. Vocile s-au făcut imediat auzite: omul-legendă eternă… element al creației…trecătorul care lasă urme pe pământ… Discuții atractive, dialoguri aprinse, opinii captivante…
Acesta e stilul metodic al profesoarei Ecaterina Atanasov. La orele ei niciun elev nu rămânea indiferent. Toți cugetau, meditau, admirau, valorificau clipele, dezvoltând-și abilitățile ce-i formează ca cetățeni activi. De la prima noastră întâlnire m-am îndrăgostiții de această doamnă, simbol al tandreței și aristocrației. Și este imposibil să nu o îndrăgești, căci Bunul Dumnezeu a înzestrat-o cu cele mai semnificative calități. Când dumneaei ținea o prelegere, citea sau recita vreo poezie, totul emana energie pozitivă. Se creează impresia că atunci când se întâmplă să plângă, tot o face din dragoste, cu milostenie, cu gingășie și compasiune. Într-un cuvânt, este o persoană carismatică, Om Valoare. Are un sentiment civic bine determinat și curajul de a-și exprima atitudinea față de evenimentele zilei. Îi este străină nepăsarea, tot timpul a fost receptivă la activitățile curriculare și extra curriculare din vița instituției unde activa, acorda și acordă sprijinul dezinteresat în toate circumstanțele. Chiar și acum când are o vârstă respectabilă de pensionară, rămâne o fire neobosită, mereu în căutare, activă în viața culturală a comunității.
Ecaterina Atanasov la 28 iunie deschide o nouă filă la cartea vieții. Ilustra profesoară se bucură de o stimă binemeritată în rândul elevilor, părinților, colegilor, fiindcă de la o prelegere la alta se prezenta cu gânduri și idei proaspete, novatoare și judicioase, originale și nestandarde, aplicând cele mai avansate forme și metode de educație, grație cărui fapt a devenit deținătoarea mai multor distincții, ultima dintre care distincția de stat Ordinul de Onoare, 15 noiembrie 2022, care a încununat activitatea de 55 de ani de iubire de Limba Română.
Are o viață împlinită
Bonomia, acuratețea și principialitatea dumneaei sunt proverbiale. Face tot posibilul ca în jurul dominiei sale să domine buna dispoziție și colegialitatea. Și dacă e să aplicăm dictonul că omul bun la nevoie se cunoaște, această persoană ne insuflă cele mai alese calități și dragoste de carte. Nu este om în oraș și raion care să nu-i arate respectul, gratitudinea, deoarece pe parcursul celor peste cinci decenii de activitate pedagogică a depus tot sufletul în predarea materiei. A educat sute de generații. Toți discipolii dumneaei au devenit specialiști în domeniu, oameni ce cunosc rostul vieții, grație efortului enorm depus de către Ecaterina Atanasov. Acest dascăl dedicat le-a altoit dragostea de carte, se ocupa permanent cu discipolii săi și în afara programului de studiu și chiar și în perioada vacanțelor, inclusiv cea estivală. Este foarte apreciată stimată de comunitatea sângeriană, precum și de cohorta lingvistică din republică. Claudia Golban din Sângerei o apreciază pe distinsa doamnă ca pe un pedagog cu personalitate, care a muncit toată viața ca o albină: „Ecaterina Atanasov și-a demonstrat fidelitatea sa profesiei de pedagog, slujind –o cu abnegație, mai bine de cinci decenii. Ca să educi copiii, trebuie să dai dovadă de vaste cunoștințe, de tărie și caracter, voință, memorie de invidiat și, nu în ultimul rând, de sănătate. Probabil că, stimata și distinsă doamnă întrunește și alte calități odată ce și-a asumat rolul și responsabilitatea să plămădească suflete. M-a impresionat întotdeauna curajul ei de a-și deschide sufletul.
A rămas pentru discipolii săi un model de intelectualitate în toate, de perseverență, de conștiinciozitate. Printre ei sunt din cei care au îmbrățișat profesii având legătură nemijlocită cu graiul matern – pedagogi, jurnaliști. Dar și mulți medici, profesori universitari, agronomi, juriști, muncitori sau plugari care, au deprins gustul de lectură, dragostea și mândria de neam.
Doamna profesoară s-a manifestat și ca un mare patriot al neamului, o apărătoare ardentă a limbii române, confirmând această calitate mai întâi prin fapte concrete, apoi și prin articole, interviuri publicate în diferite mijloace mass-media. Am știut-o dintotdeauna o doamnă de o cumsecădenie aparte, veselă și cu umor, o ființă a nemâniei, cum spune poetul, consecventă în prietenie, simplă cu toți, foarte modestă și săritoare la nevoie, gata oricând să ajute cu ceea ce poate. Tot timpul spunea: „Să păstrăm omenia și bunătatea sufletească, să fim pozitivi, cu gânduri senine…”
Are o viață împlinită, parcă ocrotită, aș zice, de Bunul Dumnezeu.”
Ei rămân profesori pentru toată viața
Veronica Guzun, fostă elevă , azi profesoară de limba și literatura română, Liceul Teoretic „ Mihai Eminescu” din orașul Sângerei. „ Ecaterina Atanasov este un destin dăruit copiilor și nu doar. Viața cotidiană cu multiplele ei probleme, socialul și politicul orașului și raionului au fost și sunt permanent în vizorul dumneaei. Promotoare a culturii naționale, romantică și creativă, a fost inițiatoarea multor manifestări culturale, mese rotunde, dezbateri, serate, etc. organizate pentru liceeni și oamenii din partea locului, oaspeți, axându-le pe obiceiurile și tradițiile strămoșești.
Preocupată dintotdeauna de perpetuarea valorilor social-umane, de a le pune în capul mesei , nu a acceptat compromisul în lupta sa pentru adevăr, chiar dacă rezultatul era în detrimentul său. Aceste calității pur umane doamna Atanasov s-a străduit să le altoiască și discipolilor săi, celor cu care conlucra. A fost și a rămas o persoană a onoarei, respectului și demnității. Se știe, elevii se realizează, devin ei înșiși, prin intermediul profesorilor lor. Dar și profesorii se realizează prin discipolii lor.
În cazul nostru e valabil proverbul adaptat: „ Spune-mi ce elevi ai avut, ca să-ți spun ce profesor ești.” Sunt onorată că am fost eleva Ecaterinei Atanasov. Mă închin cu pietate în fața dumneaei, îi sărut mâna ca unui preot, celui care împreună cu această onorabilă profesoară mi-au pus cartea în mână…
Vă sărut sufletul Dumneavoastră, Doamnă Profesoară. Vă mulțumesc în numele profesorilor de română din raion.
Să facem totul, dragi consângeni, ca să ne merităm îndrumătorii, fiindcă atunci când e vorba de profesori, despre niciunul dintre ei nu putem spune „ i-am avut”, ei ne rămân profesori pentru toată viața.
La mulți ani, draga și buna mea profesoară Ecaterina Atanasov.”
Florile și cuvintele de recunoștință pentru un pedagog sunt ca niște condimente la o mâncare aleasă. Cele mai adorate flori și cele mai dulci săruturi le are totuși de la minunații copii și dulcii nepoți, care tot cu dreptul au pășit în lumea mare. Mariana Atanasova – Cataev, consileră Relații cu Publicul la Liceul „Prometeu-Prim” din Chișinău:”La Baștină ți-ai scuturat spicul. Generațiilor de elevi, slujitori ai Cetății Limba Română, le-ai semănat dragostea de viață, de cuvânt, de neam, de țară… O menire ai avut – la plecarea lor pe strada vieții, să ia cu sine Candela Eminescu aprinsă, să își lumineze fiecare destinul prin sporirea Binelui, Omenscului, Frumosului…
Felicitări! Dincolo de cuvinte, te iubim, Luceafărul inimii noastre!
Să ne strălucești, mămica, mulți-mulți ani pe cerul vieții în iubire de noi, în apreciere și prețuire pe care le meriți din plin din partea ființelor cărora le-ai luminat destinul!
Recunoștință profundă oamenilor din comunitatea spirituală, care au măsurat pașii activității de o viață a personalității Ecaterina Atanasov.
E ziua ta, mămica noastră./ Aducem Rugă de mulțumire Sus,/Pentru că tu, Unica, ai ales a fi a noastră Mamă./Un dar, ce nu pute fi mai scump. La Mulți Ani cu Sănătate.”
Le-a ferit lăstarii de îngheț, i-a învățat cum să țină aripa pentru ca zborul să le fie semeț.
Prietena mea de-o viață este și o adevărată luptătoare. Sunt onorată să am o asemenea prietenă. În viață este bine, chiar minunat să-ți afli un model în cineva cu verticalitate, inteligență, tenacitate…
Acum suntem la o răscruce de ani, parcă aș vrea să-i spun prietenei mele ceva deosebit, să-i spun ceea ce n-am fost în stare până acum să-i spun niciodată, pentru că așa suntem noi – celor dragi le spunem în ultimul rând cât de scumpi ne sunt. Prietenei mele vreau să-i doresc ani de lungă viață, rugându-l pe Dumnezeu să fie la fel de energică, să nu-și știe vârsta, să poarte cât mai sus făclia demnității, să ne fie sănătoasă, dragoste și sete inepuizabilă de viață și să-i spun că sunt recunoscătoare destinului că mi-a prilejuit cu mulți ani în urmă o întâlnire cu un suflet Soare, cu o personalitate notorie în pedagogie și educație, în această viață. Zilele următoare Ecaterina Atanasov împlinește o frumoasa vârstă a înțelepciunii și a curajului. Despre oameni se spune, uneori, că sunt bogați sau săraci. Doamna Atanasov e foarte bogată. Ea a construit edificii spirituale, punți pentru inimile celor care au cunoscut-o. Acesta este și rolul ei pe pământ.
Ar fi multe de spus despre Femeia și Profesoara Ecaterina Atanasov. Dar ceea ce se impune ca o concluzie din spicuirile răvășitoarelor amintiri pe care vi le-am propus este trăirea unor profunde și sincere sentimente față de ființa care face pe deplin parte din viața fiecăruia dintre învățăceii ei, față de persoana care le-a ferit lăstarii de îngheț, i-a învățat cum să țină aripa pentru ca zborul să le fie semeț. Este vorba de o înrudire peste care nu se poate trece nici în zilele de sărbătoare, nici în zilele obișnuite. Amintirile oamenilor despre profesoara și diriginta, prietena lor, se aseamănă cu destăinuirile târzii făcute primei dragoste, care constituie cea mai sublimă poveste din viața omului. Mărturie la sfârșit de iunie, coboară peste onorata Ecaterina Atanasov ca un balsam ușor îmbătător, învăluindu-i sufletul în dulci și frumoase retrăiri, care încep cu A FOST, A FOST CU ADEVĂRAT, DAR A MAI FOST ȘI NEMAIPOMENIT DE FRUMOS VA FI.
