Aflați în luna iubirii, ar fi păcat să nu vorbim despre ea. Reporterul nostru i-a rugat pe mai mulți cititori ai ziarului „Ecoul nostru” să susțină un examen matematico-sentimental. Să răspundă la întrebările „Cât durează dragostea?”, „Cât de mult putem iubi? și „De ce nu ne mai iubim la fel ca și înainte?”. Nu încape îndoială că fiecare dintre noi și-a pus măcar o dată în viață aceste întrebări.
Reporter „EN”
Victoria Bulat: „Răspunsul, de fapt, e: că nu știm cât durează dragostea. Eu sper să dureze la nesfârșit. Poate durează atât cât vrei tu să dureze? Și se sfârșește fiindcă tu vrei să se sfârșească? Câte odată, mi se pare că ne sugrumăm dragostea cu propriile mâini. E mai ușor să distrugi decât să creezi. Am fost cam „personală” și zeflemitoare, dar e greu să vorbești serios despre un sentiment atât de…serios. Un lucru râmâne cert: fiecare dintre noi simte necesitatea, vitală și firească, de a iubi și a fi iubit.”
Andrei Luțcan: „Mă încumet să afirm că Dragostea, dar mai ales iubirea, durează la fel de mult/puțin ca și Moartea ( zisă clinică) . Până la proba contrarie, pentru că, la fel ca și Dragostea, Moartea ( eventual clinică) este inevitabilă și la îndemâna oricui.
Este foarte important ca, prin ceea ce faci, să aduci bucurie/ fericire. Să reușim să ne îndrăgostim de tot ceea ce facem și atunci, această dragoste ne dă puteri de a merge înainte. Dragostea nu are vârstă, sex, culoare..”, spunea Mahay,„Dulce”.
Unii își mărturisesc sentimentele într-o scrisoare, pe o vedere sau într-o poezie, într-un cântec, spectacol, altcineva îi ia iubitei o mașină. Unii promit stelele de pe cer, alții chiar le oferă iubitelor, ca semn al dragostei pe care le-o poartă. În tinerețe nu am scris versuri de dragoste. Despre dragoste de țară, de mamă, de oamenii mei dragi, pragul părintesc – da. Dar despre Dragoste-Dragoste – nu. Am trăit frumos acest sentiment și-l trăiesc și astăzi. Omul cât trăiește, atât iubește: soția, părinții, copiii, nepoții sau răsăritul soarelui. La cât de larg este exprimată personalitatea umană, putem vorbi de o sumedenie de „ specii” ale dragostei.”
Eugenia Nichiforeac: „Noi nu suntem în stare să cunoaștem tot diapazonul preferințelor umane. Există dragoste față de localitatea în care ne-am născut, față de părinți, copii, față de aproapele, față de Dumnezeu, față de sine,față de carte etc. Întrebarea Dumneavoastră mi-a săgetat inima. Am o bogată experiență de viață. Toate lucrurile pe parcursul vieții le-am făcut din dragoste și iubire. La fel e și astăzi. Nu cred că emoția, dacă este, are nevoie de adrenalină. Ea are nevoie doar de două personaje, care să o crească în suflet, să o protejeze și să nu uite de ea.
Iubirea este ca o pânză pe șevalet. Aplici cu pensula culori diferite și dacă te ține mintea să redai ceea ce conturează sufletul și visul, reușești să scrii în fiecare zi o mică secvență a unui tablou original, ce prinde viața sub mâinile tale. Nu poți să permiți nimănui să adauge ceva… Există un milion de formule ca să meargă relația și doi oameni să fie fericiți, să se poată învrednici de dragostea celuilalt. Respiră din dragoste, muncesc din dragoste, gândesc din dragoste și, îmbătrânesc frumos din dragoste… Este adevărat că pot curge veșnicii până ajung la această mercantilă finalitate.
Dar sunt sigură că doar lucrurile făcute din dragoste durează. Faceți și voi totul din dragoste. Iubiți-Vă copiii, părinții cu dragoste. Administrați afacerile cu dragoste. Conduceți instituția, localitatea, raionul etc cu dragoste.
Să se nască totul din dragoste.”
