Pădurea, plămânii planetei

Pădurea, plămânii planetei

62
DISTRIBUIȚI

Orice sat, oraș din țara noastră are un loc împresurat cu copaci mai tineri, mai bătrâni, fapt este că avem în moștenire un loc verde ce o dată cu venirea primăverii înverzea și ne proteja și nouă sănătatea.

Un astfel de loc verde și frumos a fost pădurea din partea de nord a orașului nostru, Sângerei. Pe vremuri în această pădure mergeam, noi, copiii băștinași la odihnă. Ne jucam cu mult drag și bucurie în poienițele verzi, pestrițe cu tot felul de flori de pădure. Aveau loc mari manifestări artistice  în zona de pe malul iazului de lângă pădure, unde mai sus în pădure era construită o estradă de vară, pe care  evoluau colectivele artistice atât din oraș, cât și cele din localitățile raionului. Era o tradiție frumoasă…

Însă odată cu perioada de tranziție, a crizelor interminabile cu toții trecem prin încercări grele, și fenomenul sărăciei se tot adâncește. Cetățenii noștri pleacă într-un număr mare peste hotare, în căutarea unui loc de muncă mai plătit pentru a-și întreține familia, satele rămân pustii. Cel mai îngrozitor însă este că cei care rămân, unii, nu toți, distrug totul ce ne înconjoară, mai ales natura din jurul nostru.

Pădurea despre care vă vorbeam mai sus aproape că nu mai este. O putem numi acum gunoiște neautorizată. Nu mai sunt acei copaci bătrâni, decât doar niște tufari care cresc de sub cioturile  rămase de la foștii copaci, tăiați pentru lemne de foc, sau schimbați pe alcool. Cea mai mare vină o purtăm noi, cetățenii orașului, pentru că nu conștientizăm, că aruncând gunoiul din ograda noastră peste tot, puțin mai departe de casă, ne facem și nouă rău. Cu timpul acesta se va răsfrânge nociv asupra mediului și, mai ales, asupra sănătății noastre.

Doar se știe că acolo, unde domnește indiferența și nepăsarea, lucrurile nu merg bine. Așa este și la Sângeri. Anume din cauza indiferenței și nepăsării cetățenilor, am ajuns să avem un oraș fără fâșii forestiere, fără păduri…Pădure nu mai avem, de zona de odihnă nici vorbă…

Stând la marginea pădurii, uitându-ne la priveliștea ce ni se așterne în față, ne vine să strigăm cu voce tare: „Ce păcat, oameni buni, ce faceți?”

Băștinași ai orașului Sângerei, luați aminte, că nici o faptă nu este fără răsplată. Natura deja se răzbună pe noi. Așa cum și noi îi pricinuim atâtea dureri, la fel și noi von sufereri.