Energia făcătoare de minuni – harul Domnului – este, cred, o realitate. Cu acest dar Dumnezeesc îi încununează numai pe cei mai vrednici și mai evlavioși. E o bogăție ce se împarte tuturor după merite, dăruindu-li-se celor ce nutresc o dragoste puternică și sinceră față de Creatorul lumii.
Atare calități sunt proprii Arhimandritului Pahomii JUGĂNARU, pe care Domnul ni l-a trimis ca răspuns la toate suferințele noastre de până acum. A venit la bună vreme ca un semănător de dreptate creștină, aducând lumină în sufletele noastre pline de întuneric.
Arhimandritul Pahomii, este un mărturisitor a lui Hristos luminat de har, care își poartă crucea cu smerenie și dragoste. Când îl întâlnim ni se pleacă genunchii în mod reflex. Te copleșește prin prezență, dar nu că este dominator, ci pentru bunătatea, pacea și modestia care transpare pe chipul acestui călugăr, starețul Mănăstirii Sf. Apostoli „Petru și Pavel” din Bocancea. Predicile și sfaturile sale duhovnicești au făcut din mănăstire loc de mare pelerinaj. Aleargă creștinii să-l asculte, in aer liber, pe orice vreme, stand în genunchi, zeci și sute de oameni. Sfinția Sa face mărturisiri și este pentru împărtășania cât mai deasă, dacă e posibil, chiar dacă dreptcredinciosul nu apucă să se curețe prin canon și rugăciune. Este un mare misionar. Misiunea lui pornește din convingerea că se poate regenera viața duhovnicească printr-o regăsire a comuniunii cu Hristos.
Și greșiții și drepții, deopotrivă, au nevoie de Cuvântul Domnului, au nevoie să fie auziți de Domnul.
Au nevoie de El la durere și suferință, la bucurie și tristețe.
În fața altarului vine omul să se roage pentru sănătate și pentru bine, vine să se cunune și să se boteze. Și tot în fața altarului este adus omul pe ultimul drum, atunci când pleacă spre locul de veșnică odihnă.
Cuvintele Domnului vin spre noi prin rostirea preoților, ca păstori ai sufletelor omenești. Preotului îi revine rolul de a se afla în temelia umanității, cuvintele și faptele sale servind drept model pentru cei pe care-i păstorește.
Vorbele rostite de starețul Pahomii, coboară asupra enoriașilor ca o ploaie binevenită de vară așteptată îndelung de glia însetată. Predicile sale sunt tălmăcirea pe înțelesul oricui a Bibliei, a Sfintei Scripturi, îndrumarea pașilor noștri către tărâmul sacrului. Ele seamănă speranță și lumină, dragoste și bunătate în suflete, îndemnând la cugetare și împăcare. Spusele Sfinției sale încarcă omul de energie făcătoare de bine și speranță, ajutându-l, astfel, să persevereze în preaschimbarea eșecului în izbândă, să se ridice când este istovit de forțe și să îmblânzească destinul. O școală care promovează identitatea noastră spirituală. Sfinția Sa pune constant accentul pe necesitatea de a păstra valorile naționale, de neîntinare a omenescului în general. Pentru evlavia și pioșenia pe care o răspândește în jurul său, nenumărați enoriași l-au ales părinte spiritual. Spre el își îndreaptă pașii când le este greu pentru a-i cere un sfat sau pentru a se mărturisi înainte de a primi Sfintele Taine, a se afla în liniștea caldă cu arome de mir și tămâie a mănăstirii SF. Apostoli „ Petru și Pavel”…
Mai departe puteți găsi în numărul 2 al ziarului din săptămâna aceasta
