DISTRIBUIȚI

Sărăcie există pretutindeni. Chiar și în cele mai bogate țări. Sărăcia poate fi dirijată și impusă la stadiul „stagnării stabile”, care nu înseamnă altceva decât arta guvernării omului, care, ajuns la această fază, nu mai are nici o dorință să iasă din sărăcie. Pentru că atunci când reprezentanții puterii vin cu „cadouri” la școli, biserici, aziluri de bătrâni, gestul nu este deloc gratuit. Numai în aparență aceasta este o împlinire neașteptată. Evenimentul se înscrie în suita de manifestări la tema „griji permanente față de popor” cu mulțumirile de rigoare și „pline de recunoștință pentru această grijă” din partea celor care primesc darurile… Ni se sugerează ideea la televiziunile private ale guvernatorilor, chipurile, caravana ajutoarelor ar putea ajunge și în sat la noi… Amăgitoare stare de lucruri. Or, în contextul situației, pentru cei de la putere, cu cât îți petreci mai mult timp raportând ceea ce faci, cu atât ai mai puțin timp de a face ceva. Stabilitatea nu se obține când îți petreci tot timpul nefăcând nimic și nici raportând sistematic despre nimicul pe care îl face…
Uneori adevărurile cele mai simple ajung la conștiință cu greu și după repetate stereotipuri ale gândirii. Or, e necesar puțin efort ca să înțelegem și să recunoaștem că: țara care-și învață și deprinde pe cetățeni să trăiască din pomeni, cerșit, ridicând obstacole în fața celor care vor să câștige prin muncă, va avea de a face cu o armată de săraci.
Oamenii noștri vor să-și recapete comorile cele mai sfinte de care au fost privați: dreptul de a-și zice români în glas tare, dreptul de a se adresa oricui în propria casă. Fără ca guvernanții de astăzi să se arate nedumeriți. Or, ei nu vor să recunoască extinderea acestui fenomen asupra întregii stări de spirit a populației băștinașe, ci vor în fel și chip să camufleze această pornire spirituală, încercând să explice vrerea poporului ca fiind o provocare din partea unioniștilor. Și atunci au lansat falsa întrebare: ce vor unioniștii? Ca și cum restul populației își dorește altceva decât reintegrarea cu România.

Continuarea citiți în nr. 25 din 10 iulie 2020