E greu a scrie despre Nicolae Dabija, dar și mai greu e să trăim cu gândul ca OMUL, POETUL, marele PATRIOT Nicolae Dabija ne-a părăsit.
Fiecare luare de cuvânt, fie în republica noastră, fie în lume, a fost țesută la stativele sufletului, trecută prin gândul lui curat, trecută prin inima lui unde dorea să încapă întregul neam românesc.
Așa precum M. Eminescu a fost așteptat sute de ani până când Domnul s-a îndurat și l-a trimis pe pământ pentru a lumina și orienta neamul său, la fel și Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi au fost trimișii Domnului pe această palmă de pământ pentru a continua cele începute de Luceafăr: Limbă, Alfabet, Tricolor, Mândrie, Demnitate…
Toate acestea și astăzi sunt în pericol, debusolații, dezorientații vorbesc schimonosit limba, crezând că în așa mod promovează internaționalismul, iar cei ce vorbesc limba corect, sunt numiți naționaliști. Nu e de ajuns să obții cele dorite, mai trebuie ocrotite, protejate de a nu aluneca iarăși în întuneric. Unde s-a mai auzit că în parlament să se vorbească limbi diferite? Mulți procedează astfel pentru că nimeni nu-i atenționează, nu sunt legi care să interzică acest haos. De ce au sfârșit atât de prost acele cercuri de studiere a limbii române? O vorbise toți corect, nu mai sunt necesare? Păcat!
Continuarea citiți în n.16 din aprilie 2021
