O mare stea s-a înălțat lângă Luceafăr. Am crescut cu poeziile și cântecele maestrului Grigore Vieru. Ne-a îndemnat să reaprindem candela iubirii de mamă, de frate, de plai, de valorile naționale pe acest doinit și sfânt meleag. Copilul, Poetul, Omul, Unionistul și Creștinul Grigore Vieru trăiește și va trăi veșnic în inimile noastre.
Marelui Poet
Ne privesc, Maestre, ochii blânzi din ramă,
Cum să te întoarcem? Sufletul ni-I rană…
Mai săraci rămas-am, fără de lumină,
Ni-i pustie țara, satul și grădina.
Casa –Ți duce dorul, ușa-i încuiată,
Doare, că cireșul plânge lângă poartă.
Versul Tău ne spune : ,,N-am nimic cu moartea…’’
A plecat Poetul împăcat cu soarta.
Câte inimi, Doamne, trebuia să-I bată,
Ca să nu-l învingă mediocritatea.
Cruntă nedreptate, Teribilă știre,
Tragic drum spre stele și spre cimitire…
Inima-I rănită s-a oprit și tace,
Sufletu-i departe, nu se mai întoarce.
Poate-n ceruri, mielul a găsit dreptate,
Numai lângă Domnul a scăpat de haită.
Ca Hristos pe cruce a avut răbdare,
A urcat la stele ars ca lumânarea.
A ajuns la Maica, bucurând Cerescul,
La Ion, la Doina și la Eminescu
Și de printre stele vor veghea poporul
Să dăinuie Pacea, Limba, Tricolorul…
Să ajungă fiica lângă a sa Mamă-
Patrie rotundă, fără nici o vamă.
Țara Românească –n veci îl va iubi-
Cât, pe-această lume, i-i sortit a fi.
Maria Bogdan, satul Heciul Vechi, Sângerei.
