Nu se cade ca fiecare generație să aibă războiul său

 Nu se cade ca fiecare generație să aibă războiul său

11
DISTRIBUIȚI

Am citit cu mare atenție materialul ”Lecția fiecărui război este să prețuim pacea” care aparține  penei dnei  Maria Țurcanu, directoare al săptămânalului ”Ecoul nostru ” despre războiul din Afganistan astfel  vreau să-mi expun părerea or,am trecut și am simțit această nenorocire. În primăvara  anului  1980  a fost  luat la armată  fiul meu Ion. Era în aprilie  a  acestui an, cu 2 săptămâni înaintea Paștelui. Astfel Învierea am sărbătorit-o  fără de Ion. Am primit scrisoare de al el că se află  la ”carantină” la Belgorod-Dnestrovsk, regiunea Odessa.  Am decis să plecăm cu soția la dânsul. Acolo am vorbit cu un căpitan care era ofițer de serviciu pe unitate care mi-a spus că de fapt cunoaște pe doi frați  Stegărescu – Ion și Mihail. Eu i-am spus că ei sunt doi verișori  deși  au stat în aceiași bancă la școală și că au învățat de șoferi la Rezina și la armată i-au mobilizat în aceiași zi. Căpitanul a scris  numele lor în bloknot spunând că va ține cont de această situație.

După întâlnirea cu ei,  peste o lună aflu  că  fiul Ion a  fost trimis cu serviciul în Ungaria iar Mihail vărul lui – în Afganistan. Precum am înțeles contingentul lor a fost împărțit în două unii luând calea Afganistanului iar alții – în așa numitul Grup de Trupe Sud aflată în Ungaria. Dacă căpitanul nu afla că cei doi Stegărescu au alt grad de rudenie în Afganistan erau trimiși amândoi  or, conform unei legi de atunci frații trebuie să slujească împreună. 

Astfel în acei  ani din comuna noastră în care intrau atunci 4 sate  au fost luați în Afganistan  patru băieți din care la doi au revenit acasă în sicrie de zinc.  Acum la Suhuluceni este în viață doar unul din foștii ”afganezi” iar Mihail Stegărescu, vărul lui Ion a decedat la vârsta de 45 ani. 

 De la Războiul din Afganistat an trecut 34 ani dar noi totuși nu trebuie să uităm acele clipe când părinții primeau veste că feciorii lor au murit în țară străină.  Ulterior tot soldații Afganistanului au fost primii  care s-au ridicat în apărarea pământului natal  când a izbucnit războiul de la Nistru și mulți din ei au dat jertfă de sânge. Iar acum avem război în Ucraina la câteva sute de kilometru de casă. Războiul este o mare tragedie și  așteptăm ca se facă pace pe pământ. Eu mai țin minte destul de bine anul 1962 când au avut loc  criza Caraibelor când URSS și SUA au fost la un pas de război nuclear. Dar atunci Hrușciov și cu Kenedy au putut să se înțeleagă că Pământul se află pe muchie de prăpastie și au oprit acest dezmăț.  Iată de ce lecția oricărui război este să prețuim pacea. Eu sunt la o vârstă înaintată deaceea rog pe Domnul să fie pace pe pământ . Vrem să se facă pace între Moscova și Kiev fiindcă războiul între cel două țări cu istorie comună este curată nebunie.