Nu lăsați prostia-n capul mesei,
Nu lăsați , minciuna să conducă,
Nu-i lăsați pe ei cu interese
Mârșave, să fure tot ce-apucă.
Nu-i lăsați să-și bată- atâta joc
De popor, de Țară, neamul meu!
Hai să ne – adunăm toți la un loc
Să scăpăm de ciumă și de greu!
Hai să ne trezim din hibernare,
Dragii mei, iubitul meu popor!
Hai să ne UNIM și mic (partid), și mare
Să-ntronăm dreptatea-n locul lor!
Lasă-i să se ascundă ca guzganii,
Ca șopârlele prin buruieni,
Cei ce ne-au furat banii și anii,
Spune-odată: Da! Și nu te teme!
Nu lăsați pantoful lor de lac,
Cumpărat din truda, banul vostru,
Să vă calce ca pe un gândac,
Ci treziți-vă, papucul vostru!
Cât se poate atât să ne-njure,
Cei ce i-am hrănit cu lingurița?!…
Cât se poate atâta să ne fure?..
”Închide nodată-n nas portița!
Aruncați suntem în sărăcie
Pentru luxul lor de miliarde.
Cât se poate-atâta să-nghițim
Doar în sec, de scârbă și rușine…
Cât se poate atâta să cerșim
De la „ ei” ce nouă ne-aparține?…
Deci trezește-te, poporul meu de sânge!
Și ridică-te odată neamul meu!
Nu te văicăra atât și plânge,
Fă-ți dreptate pentru Dumnezeu!
Nu lăsați prostia-n capul mesei,
Nu lăsați minciuna să conducă,
Nu-i lăsați pe cei cu interese
Mârșave, să fure tot ce- apucă!…
