Nicolae Casso provine dintr-o familie de nobili heraldici. Tatăl, Constantin Casso era nobil de viță, mama Ruxanda era fiica serdarului din Iași Panait Leonard. S-a născut la 10 mai 1839 la moșia din satul Ciutulești, județul Soroca. A absolvit Liceul ”Richelieu” din Odessa, secția Drept, ulterior a urmat și facultatea de Medicină la Paris. Toată viața și-a completat cunoștințele călătorind frecvent în străinătate și studiind reviste literare, de filozofie, artistice, de arhitectură, de inginerie, de industrie casnică, de agricultură, etc., în diferite limbi aduse la conac de două ori pe săptămână. Însăși Nicolae Casso poseda 7 limbi străine.
Membrii Zemstvei din Bălți mărturiseau că Nicolae Casso era un om ce poseda vaste cunoștințe enciclopedice, era cea mai distinctă personalitate.
De la părintele său a moștenit moșia Chișcăreni cu peste 900 deseatine de pământ, la care s-au mai adăugat peste 6000 desetine aduse zestre de soția sa Smaranda, fiica fostului mareșal al nobilimii Gheorghe D. Bantâș din Chișinău, Orhei, Bălți, nepoata lui Vasile Pogor, unul din întemeietorii societății literare „Junimea”. La Chișcăreni, avea un castel, construit după planul arhitectului Bernadazzi-senior, cu o bogată bibliotecă ce întrunea opere prețioase și o galerie de tablouri. Acest conac a fost un fel de muzeu, în care se păstrau obiecte autentice. Mobila la castel era tapisată cu mătase în culorile tricolorului, în dulapuri erau expuse costume naționale românești, țărănești, boierești și domnești. Pe vremea ceea se aprecia tot ce era național: muzica, îndeosebi cea lăutărească, cântecele, proverbele, bocetele populare culese din satele moldovenești, toate au fost incluse într-un album de către soția sa.
Nicolae Casso a deținut posturi onorifice și de stat. I s-a încredințat dregătoria de asesor la Tribunalul Regional Bălți- Soroca, a fost judecător de pace onorific la Zemstva din Bălți și director onorific al Școlii Județene nr.2 din Chișinău. Ulterior este ales mareșal al nobilimii din județul Bălți fiind reales de nenumărate ori pe parcursul a 9 ani.
În toată activitatea sa, fie în serviciul de stat, fie în funcții onorifice, N. Casso proceda ca un propagandist, ca un mare democrat influențat de principiile occidentului civilizat probabil, și de naționalismul său propriu.
Prin deschiderea în Basarabia a Zemstvelor ca instituții, se simțea evoluția nu numai a ideii naționale, dar și realizările ei practice , se urmărea păstrarea tradițiilor moldovenești, în sânul țărănimii se mențineau „obiceiurile pământului” necunoscute și de noile așezăminte judecătorești. În saloane răsuna tot mai des graiul moldovenesc. S-a înviorat viața locală basarabeană în favoarea elementului local, a scăzut simțitor absenteismul basarabenilor și pelerinajul lor în căutare de posturi de serviciu, iar tinerii aveau de lucru acasă. În tot acest proces un rol important a jucat și Nicolae Casso, care s-a aflat în fruntea nobilimii bălțene între anii 1888 – 1896,pretutindeni susținând interesele mazililor, răzeșilor, țăranilor. El a stăruit să sporească numărul școlilor și dezvoltarea medicinii în zemstvă, să fie deschise câr mai multe dispensare și spitale pentru populația rurală din județ.
La moșia sa întreținea un doctor, special pentru consultarea sănătății țăranilor săi. Cele mai bune spitale din Bălți, Flămânzeni, Hâjdieni au fost construite sub supravegherea sa nemijlocită, contribuind și cu resurse financiare proprii.
Nicolae Casso a fost și un filantrop de neîntrecut, a purtat o mare grijă pentru țăranii săi, nivelul lor de carte, sănătate, a menținut aprinsă flacăra dragostei și mândriei pentru limba maternă, creația populară și istoria lui, sentimentul de apartenență la marea familie a românilor de peste Prut. Se spune că își construise o movilă de pe culmile căreia, în momentele de contemplare, își îndrepta privirile spre Iași. În pofida interdicțiilor administrației țariste, N. Casso cumpără o tipografie pentru societatea literară „ Junimea”, susține material pe unii.
