La toamnă, mai bine zis în luna septembrie curent, avem cu toții șansa să alegem în Parlamentul Republicii Moldova pe acei oameni care pun țara pe primul loc. Or, Moldova e casa noastră a tuturor, locul în care ne-am născut, am crescut, unde trăiesc părinții, frații, bunicii noștri. Suntem un popor ospitalier, muncitor și iubitor de pace. Avem un trecut bogat de care putem să ne mândrim și care ne dă puterea să continuăm să muncim pentru o viață prosperă și liniștită, aici acasă. Suntem diferiți, vorbim mai multe limbi, avem obiceiuri care diferă de la o regiune la alta, și toată această bogăție încape într-o palmă de pământ pe care o iubim cu toții. Ani de zile am reușit să rămânem uniți și să mergem înainte în pofida tuturor greutăților. Ne-am descurcat cum am știut noi mai bine și asta au apreciat până și state mult mai mature și puternice, care ne oferă azi un loc la masa lor. E timpul să lăsăm în trecut perioada culiokului, care încă încearcă să ne tragă înapoi, și să ne mișcăm cu demnitate, cumsecădenie și determinare către un viitor pașnic și prosper. La 28 septembrie, să facem alegerea corectă.
Ion BAJEREANU, pensionar din orașul Sângerei:
„Să nu mor cu gândul că Moldova s-a întors sub ciubota rusă. Nu mai vrem să trăim cu frica în oase
După atâția ani de incertitudine, parcă începem, cu pași mici dar siguri, să scăpăm de strânsoarea Moscovei. Totuși, umbrele trecutului mai planează peste noi: mai sunt politicieni care trag sfori să ne țină înapoi, și oameni rătăciți care cred în poveștile deșarte ale unui tiran. Putin nu e salvare, e coșmar, iar unii încă îl visează.
Un sondaj IMAS recent arată că peste 50% dintre moldoveni au încredere în Vladimir Putin și Aleksandr Lukașenko. Mă întreb, cu durere în suflet: cum e posibil ca o parte atât de mare din societatea noastră să viseze din nou la supunere sub ciubota rusească?
Să ne amintim: am fost sub conducerea Kremlinului. Ne-au zdrobit credința, ne-au încercat să ne șteargă identitatea, au organizat deportări, foamete, ne-au șantajat cu gazul, ne-au aruncat vinul și fructele la gunoi, doar pentru că ne-am dorit libertate. Ce altă umilință mai trebuie să îndurăm ca să înțelegem că nu acolo e viitorul nostru?
Intrăm într-o nouă campanie electorală. Vom auzi promisiuni, iluzii, atacuri. Unii care au fost la guvernare, și de care ne-am despărțit cu greu, vor să revină. Dar mă întreb: cu ce față cer din nou votul nostru, dacă știm cu toții cum am trăit când ei conduceau Moldova?
Da, nici actuala guvernare nu e perfectă. Au fost greșeli, dar s-au făcut și pași importanți. Pot să vă dau exemplul orașului și raionului Sângerei – unde se văd clar proiectele sprijinite de europeni. Drumuri, școli, reabilitări, investiții.
Ceea ce mă doare cel mai tare este justiția. De ce unii procurori și judecători încă slujesc interesele politicienilor corupți? E clar: numai prin aderarea la Uniunea Europeană putem face o reformă adevărată a justiției. Avem nevoie de legi drepte, aplicate tuturor, fără favoruri și fără frică.
Iar deputații care vor ajunge în viitorul Parlament trebuie să lucreze pentru oameni, pentru economie, pentru viitor .
Visul meu, ca pensionar din Sângerei, este simplu: să nu mor până nu văd Moldova în Uniunea Europeană. Sau, de ce nu, să trăiesc ziua în care facem Unirea cu România.
Unirea sau Europa: oricare, dar fără Rusia.”
