Suntem într-o dilemă. La 23-24 august 1944 ce a fost Eliberare? sau Ocupaţie?
Dacă a fost Eliberare, de ce a urmat represii, deportărti, exterminare, foamete, genocid?
De ce istoricii sovietici au tainuit crmele comise de eliberatori şi au inversat valorile? De ce prin anii *60-*70 intelectualitatea înaintaşă care renăscuse a fost exmatriculată din universităţi ( Nicolea Dabija, …) sau judecată de regim (Gh. Ghimpu,…) pentru adevărurile spuse? De ce autorităţile tac despre măcelul de pe Prut şi masacrul prizonierilor de la Bălţi din 1944? De cine sunt susţinuţi financiar ,,istoricii statalişti’’ care iar ne falsifică Istoria cu editare de cărţi, filme ,,istorice’’ şi concerte grandioase cu focuri de artificii?
În lunile martie-apriliie 1944 se reinstaurează Puterea Sovietică în nordul Moldovei, iar în august 1944 în centrul şi sudul ei.
Între timp, pe arena internaţională, apar unele schimbări majore. În ziua de 23 august 1944, radiodifuziunea română a transmis Proclamaţia regală, in care se preciza că “Romania a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie si Statele Unite ale Americii’’. (1) In dupa amiaza zilei de 24 august 1944, a fost difuzată de posturile radio Bucureşti, Declaratia de razboi oficiala, adresata Germaniei.
Din 23 august 1944, după acceptarea Armistiţiului, Armata Română încetează lupta. O parte a Armatei Române se retrage spre Prut, iar o altă parte a fost luată în prizonierat. Conform normelor internaţionale, URSS trebuia să îndeplinească acest Armistiţiu şi să înceteze focul de arme pe moment, dar Armata Sovietică nu l-a respectat, a încălcat angajamentele luate, inclusiv bunul simţ creştin-ortodox. Chiar şi în timpurile sălbatice, dacă inamicul ridica flagul alb, lupta înceta, soldaţii ieşeau din tranşeie, salvau răniţii şi se predau în prizonierat. Astfel le era garantată viaţa dată de Dumnezeu. Este o zicală: ,,Vina o poartă împăraţii, dar nu soldaţii’’. În cazul dat ceea ce a urmat mai departe nu încape în imaginaţia unui om normal.
Iată ce scrie istoricul Anton Moraru, doctor habilitat în științe istorice, profesor universitar, savant ,,…Mulţi ostaşi români(de pe ambele maluri ale Prutului) şi-au pierdut viaţa la Prut. De la Ungheni şi pâna la Leova au fost ucişi, înecaţi atâţea ostaşi, încât Prutul nu mai curgea normal. CC al PC (b) M, sosit la Chişinău în august 1944, a obligat populaţia raioanelor Ungheni, Cărpineni, Nisporeni, Leova, să participe la curăţarea Prutului de cadavrele soldaţilor români. Trei zile şi trei nopţi minerii ruşi au tot aruncat în aer barajele din corpurie neânsufleţite ale militarilor români care şi-au pierdut viaţa pentru integritatea teritorială a României..’’.
Continuare în Ziarul nr.32,din 6 septembrie
