Maranata este o lume a copiilor din oraşul Sângerei , a căror părinţi în mare parte sunt plecaţi la munci peste hotare. Din această necesitate a apărut, să–i ajute să nu rătăcească pe căi greşite, în alte spaţii sau mediu, decât o copilărie asigurată, fericită, trăită nu în întuneric, dar în lumina dragostei şi a bunei creşteri. Copiii se simt aici bine şi fericiţi. Ni s-a spus acest lucru prin vocile şi recunoştinţele celor 25 de membri ai acestei familii unite şi frumoase. Ei beneficiază de căldură sufletească, învaţă lucruri frumoase şi cresc asemeni, de parcă sunt alături mama şi tata.
De 13 ani există şi funcţionează Maranata, Fundaţie de ajutorare a păturilor socialmente – vulnerabile. Copiii vin aici, generaţii de generaţii, regăsindu-se. Ea are un loc aparte în visele copiilor din Sângerei, rămaşi singuri şi trişti. Alungă această tristeţe cea care este, inima acestui centru, nimeni alta decât Elena TABARCEA.
De la intrarea în acest spaţiu rămâi pătruns de parfumul de bunătate şi de grijă faţă de copii. În jurul lor este permanent mama Elena aşa-i spun, suflet de pâine şi de rară cumsecădenie. Să fii mamă grijulie şi iubitoare pentru copiii, nu ai tăi biologici, e fără cuvinte. După orele la liceu sau gimnaziu, mai mici, mai măricei, ei vin aici. Dispun de toate condiţiile, care deseori le-au văzut în vis doar, nicidecum la ei acasă. Fac lecţiile în program prelungit, ajutaţi de profesoara Ludmila BÂRSAN. Învaţă să coase şi confecţionează hănuţe, pe care le îmbracă de au nevoie sau le dăruiesc altor copii nevoiaşi. Îşi formează aceste abilităţi în jurul meşteriţei Ludmila GUZUN şi a maşinei performante de cusut, dăruită de sponsorul din Germania care o perioada i-a susţint. La dorinţă, alte fete, dar practic toate învaţă arta culinară. Aici meşteriţă e Elena, profesionistă în tehnologiile culinare. Ea învaţă micile gospodine să coacă plăcinte, să prepare cele mai delicioase torturi şi dulciuri. Dispun şi la acest capitol de toate condiiţie şi de un spaţiu aparte, înzestrat. Mirosul de plăcinte, ca la mama Elena copiii îl iau cu ei în viaţa de mai departe, ca pe o licoare sufletească, care le ţine rădăcina devenirii aici.
A confirmat cu multă recunoştinţă, tânăra Mihaela, acum studentă la Facultatea Psihologie la Universitatea „Ion Creangă”, cât şi Elena COTEŢ, translatoare. Ambele au trecut prin căldura focului din vatră oferit de Maranata şi mama Elena. Dar şi prin şcoala învăţăturii ei, care le-a ajutat, iată, atât de frumos să-şi împlinească visurile.Una dintre ele este cea mai bună la carte la facultae. Alta este admirată pentrui serviciile de translatoare. „Mă bucur cum se bucură o mamă de copiii săi”, recunoaşte Elena…
Mai departe puteți gasi în ziarul numărul 37 din săptămâna aceasta
