Ningea frumos. Fulgii mășcați și reci loveau cu putere în geam. Cerul plumburiu nu se îndură să dezvelească luna. În acest timp doi ochi mari priveau curioși la lumea din jur, de la fereastră. Ei urmăreau cum hulubașii zburau la cuib, aducându-le hrană micilor ghemotoace flămânde de atâta așteptare. Într-un ungheraș ascuns stătea ghemuit un cățeluș care nu vroia să iasă de acolo nici în ruptul capului de frică ninsorii, iar mamă-sa îl caută prin toată ograda. Mai la vale, o pisică dosită într-un cotlon vechi își alăpta motănașii.
„Mamă-ă-ă!” se auzea undeva strigătul unui copil. „Mamă?” se întreabă micuțul și-n gând începu să-l frământe o mulțime de întrebări. „ Dar cine este ea? Eu nu o cunosc, dacă am avut-o, de ce a plecat? Oare nu mă iubește? Dar se va întoarce cândva? Se va mai întoarce?”
Continuarea citiți în nr. 08 din 19 februarie 2021