Această zicală pare să prindă rădăcini tot mai viguroase în societatea noastră. Am ajuns să nu răsfoim o carte, un ziar, împotmolindu-ne în mrejele televizorului, căutând seriale, distracții, iar când vine vremea știrilor, căutăm alt post. Fiecare regim ajuns la putere, se înarmează cu mijloace informaționale cu care să influențeze întreaga societate, să o îndemne, să o familiarizeze cu ideologia sa, ca lumea să creadă, să acționeze, să-l urmeze. După război, după foamete, lumea era obsedată de un singur gând: cu ce ar putea schimba mie semințele de strugure, miezul de bețe de răsărită, loboda, troscotul, alte ierburi, cu care își potoleau foame mic și mare multe luni de zile. Noul regim a găsit soluția: chiar din primele zile din avioane aruncau mii de proclamații care erau prinse din zbor de către populație și citite dintr-o răsuflare. Apoi în ajutorul regimului a prins viață radioul prin fire cu o avalanșă de știri, emisiuni distractiv – informaționale, muzică, teatru. Aceste difuzoare erau instalate peste tot: în centrul localităților, la piață, în școli, organizații, până la ferme. Toate aceste difuzoare captau atenția oamenilor involuntar. Mai apoi aceste aparate au ajuns în fiecare gospodărie, majoritatea fiind instalate pe peretele din fața casei, așa că gospodarii trebuiau și în același timp aveau la dispoziție știri, muzică, emisiuni interesante. Regimul a luat sub aripa sa presa, care ducea în mase ideile, direcțiile sale ideologice. Fiecare cetățean trebuia să aibă trei ziare: unul local, altul republican și cel de-al treilea unional. Dacă cineva mai stătea pe gânduri îl abona colhozul, alte organizații. Presa devenise aerul societății. Putea-i citi un ziar oriunde: la cinematograf înainte de film, în școli în colțișorul roșu, în primării. Odată cu democratizare, societatea a rămas, ușor fie spus, dezorientată din lipsa de informație, de ce nu – de agitație. Regimul care s-a retras în istorie, se pare că a luat și acele pârghii, cu care își promova ideologia.
În prezent fiecare înțelege și acționează după bunul său plac, busolă fiindu-i propriile interese. Vorbind pe plan local, avem un singur ziar cu un tiraj, departe de a ajunge la fiecare, la cei 90-100 mii populație cătă avem în raion. În centrul orașului erau două chioșcuri, care puneau la dispoziție un ziar, o revistă. Cineva a găsit de cuviință să le închidă , zis și făcut. Mai multe știri, mai rău dormi. În prezent când imperativul zilei este Integrarea Europeană, bine ar fi să găsim metode, să ajutăm lumea să înțeleagă acest fenomen istoric, conștient fiecare să contribuie pentru a ajunge în hora europeană, iar acolo vom da și mână cu mână. Încă nu e târziu. Face să ne gândim.
P.S. Bine ar fi să ghideze societatea pe această cale un comitet, o secție, o direcție, cum doriți. Informație și agitație cu implicarea intelectualității – floarea națiunii. Un rol important revine și primăriilor. Așa cum se apropie alegerile, referendumul, aceste acțiuni se cer urgentate.
