Avionul a aterizat după miezul nopții la Vilnius or, alerta cu bombă în aeroportul Chișinău a dat peste cap orarul a zeci de curse. Marele nostru noroc e că am ajuns deja pe teritoriul UE unde sunt niște rigori vs. traficul de pasageri unde sunt stipulate astfel de situații orientate spre grija față de om. Astfel, odată ajunși în aeroportul internațional ”Frederik Chopin” din Varșovia ne-au schimbat fără ezitare biletele spre Vilnius. Iar în aeroportul Vilnius descoperisem cu stupoare că nu mai este nici vamă, nici control de pașapoarte:
”V-ați speriat? Gata, sunteți în UE unde granițe și vame nu mai sunt! Degrabă așa ceva va și și în Moldova!”, ne-a spus un domn scund și vioi, fără accent baltic. Astfel am cunoscut pe Ernest Alesin, președintele asociației mass-media care difuzează în limbile etniilor din Lituania, dezmoștenit de bunica evreică pentru că s-a căsătorit cu o lituaniană, tată a trei fetițe, poliglot care ne-a fost ghid pentru cei 20 reprezentanți ai mass-media independente din R, Moldova în cele patru zile de vizită în redacțiile radio, TV, agenții de presă și redacții locale.
Al doilea ghid a fost Dainius Radceavicius, președintele Uniunii Jurnaliștilor din
Lituania, asociație care întrunește peste 2000 membri din care activează în 95 instituții media. Dainius a devenit celebru printr-o acțiune temerară de solidaritate cu poporul ucrainean – a colectat fonduri, într-o tipografie ucraineană a tipărit un ziar în limbile lituaniană, engleză și ucraineană despre atrocitățile din Bucea,Irpen și Hostomel difuzând-o pe urmele proaspete ale armatei eliberatoare și pe ambele părți a frontului. Impactul ziarului a fost enorm de aceea că invadatorii au distrus sistemele de radiocomunicații în zona dată.
Starea de lucruri în mass-media lituaniană am găsit-o mult mai favorabilă decât la noi. Cu delegația noastră s-a întâlnit Vigyintas Gasparavicius, vice-ministrul culturii Lituaniei care ne-a informat că statul ajută mass-media printr-un fond de susținere a presei, radio și televiziunii, acesta este împărțit în fiecare județ de către un consiliu al fondului. Scurt pe doi – vice-ministrul ne-a acordat o oră în care ne-a ținut practic în șah vorbindu-ne de proiecte, concepte menite să susțină mass-media fără ca statul să se implice în activitatea editorială ori să aplice cenzura. Dl vice- ministru a precizat că ar fi vorba de 3 milioane euro anual.
La Caunas ne-am întâlnit cu Vidas Maciulis, președintele secției județene a Uniunii Jurnaliștilor din Lituania și președinte al consiliului fondului respectiv care ne-a confirmat că în ultimii ani suma destinată de fondul respectiv a crescut de 3 ori.
”Subvenționăm la depunerea unor proiecte pe care sunt tocmite de redacții. Am trecut la print color, elaborăm programe pentru site-uri, etc, etc. Adică facem totul ca inițiativa jurnalistului să nu fie îngrădită”, ne-a spus dl Maciulis.
La Utena,sub Panevejis Vitautas și Deividas Ridicas, tatăl și fiul, au cumpărat gazeta ”Utenas diena” care era în faliment în 2006, aproape doi ani au muncit fără salariu dar au reușit s-o facă rentabilă. Ne impresionat tapetarea pereților numai cu ziare ”Utenas diena” și exteriorul desenat cu pasaje din aceleași articole.
”Sunt banii mei câștigați în Anglia și investiți aici. Tipărim în Polonia, este mai eftin. De serviciile poștei ne-m refuzat că iau scump. Vindem prin magazine, centre comerciale. De reclamă nu ducem lipsă”, ne spune Ridicas-seniorul.
Lituania ni s-a părut o țară revenită la normalitate, unde nimic nu mai aduce aminte de URSS. De la Dainius am aflat că ne leagă legături de prietenie legate cu sânge. Astfel la 1410, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun 8000 ostași moldoveni au luptat la Grunwald alături de trupele Ducatului Polono-Lituanian zdrobindu-i pe teutoni și, în genere acest stat mai numit și Reczposolita s-a învecinat cu Moldova până la sfârșitul sec. XVIII fiindu-ne buni aliați. Fobiile noastre vs. o invazie rusă i-a făcut să zâmbească or, țara se află sub protecție NATO, chiar am văzut două avioane ”Tornado” al aviației germane survolând Caunasul.
În rest – s-ar părea că Europa nici n-a plecat de aici. Dintre noutățile triste –au decedat actorii Adomaytis și Storpshirtis care în peliculele ”Moldova-film” l-au jucat pe Serghei Lazo. Am înțeles parțial de ce Lituania a atins niște culmi în cei 30 ani de independență iar noi am bătut pasul pe loc. De atâta că nu a mai admis pe foștii comuniști, inclusiv pe urmașii acestora să-i admită la guvernare…
