La 3 mai este marcată Ziua Mondială a Libertății Presei și am vrea să credem că drepturile ne sunt protejate, suntem respectați ca opine publică, or anume presa trebuie să redea vocea poporului. Suntem înjurați, amenințați, călcați în picioare doar pentru că undeva am spus lucrurilor pe nume, am arătat ceea ce știe toată lumea, dar de care le este frică să vorbească cu voce tare, căci în casă nimeni nu te aude dacă te revolți.
Vrem să fim o presă liberă și independentă, dar suntem limitați de frica pentru viața noastră și de dragostea pentru apărarea intereselor comunității. A cui să fie vina că jurnaliștii se tem să spună lucrurilor pe nume când cunosc atâtea adevăruri nedeschise pentru publicul larg? Poate e de vină societatea care venerează o idee politică, fie și falsă, sau e vina politicienilor, conducătorilor care nu ezită să amenințe posesorii de informație valoroasă? Părerile sângereienilor sunt diverse, iată de ce am chestionat câțiva cetățeni despre libertatea presei din Moldova.
Nicolae ROPOT, funcționar public: „ Mulţi cetăţeni ţin minte bine că în perioada sovietică exista o singură părere, difuzată ori la unicul post de televiziune, radiou sau ziar. Astăzi însă, consumatorii de media au posibilitatea de a verifica una și aceeași informație din mai multe surse, precum au și posibilitatea liberii exprimări. O bună parte din presa noastră este una de partid sau afiliată unor partide. Puțină din ea este şi economic liberă, ceea ce pune în gardă bineînţeles. Jurnaliștii independenți scriu doar despre adevăr, indiferent cât de greu le este, deaceea consumatorii de media își doresc cu adevărat ca presa să fie liberă. Fiindcă ce se întîmplă la noi?…
Continuarea articolului o puteți citi în nr 18 al ziarului.
