Mă refer la mijloacele de informare şi presa scrisă. O mare parte din cei de vârsta a doua şi a treia cred că, dacă s-a spus la radio, televizor şi s-a scris în presă o informaţie, ea e veridică şi nu poate fi pusă la îndoială. O altă parte susţine, că dacă mă informez de la Radio şi TV ce-mi mai trebuie să citesc ziare?
Şi acum mă întorc la întrebarea. La ce am ajuns?
Le dau dreptate celor mai în vârstă, fiindcâ până la 1989 la cele două canale TV şi trei posturi de Radio recepţionate se repeta aceeaşi informaţie cuvânt în cuvânt. Aceleaşi ştiri le citeai şi în paginile ziarelor de atunci.
Astăzi ascultătorul şi cititorul are la dispoziţie sute de canale Radio, TV şi ziare, care răspândesc informaţii pentru toate vârstele şi profesiile existente. Acest lucru e o mare realizare a omenirii, deoarece de acasă, fără a te deplasa, cunoşti lumea, afli ştirea.
De această realizare a ştiinţei, astăzi se folosesc mulţi farisei atât din exterior, cât şi din interiorul Republicii. Posturile de Radio, de Televiziune, Ziarele au devenit marfă de vânzare şi mijloc viclean folosit pentru a ademeni, a înșela ascultătorii şi cititorii, propagând falsuri şi minciuni pentru ca lumea să-i voteze.
Mă întreb şi vă întreb de ce în Republica Moldova se cumpără posturi Radio-TV cu milioane de lei sau dolari? Pentru a ne informa ce se întâmplă în ţară, cum lucrează autorităţile? Oare aceşti bani sunt aruncaţi în vânt de dragul ascultătorului şi cititorului? Nu, banii se întorc în buzunarele lor înzecit. Cum se întorc? Aceste posture de Radio-TV şi Ziare zilnic îi laudă şi lustruiesc imaginea demnitarilor, crează impresia că ei sunt cu trup şi suflet pentru popor, ca să-i aleagă. După ce au fost aleşi, uită ce au promis şi fură cu miliardele, adică îşi întorc banii. De multe ori nici posturile publice nu mai sunt independente.
Te doare inima să vezi că, înainte şi în perioada alegerilor, unele partide umplu spaţiul cu ziare şi reclame de-a dreptul pline cu promisiuni şi minciuni, cheltuind zeci şi sute de mii de lei pentru a se urca la putere, ca apoi să-şi recupereze ,,Investiţia’’, să mai fure patru ani.
Săptămâna trecută am citit în ,,Ecoul nostru’’ articolul ,,Solicităm sprijinul Dumneavoastră’’. Mă întorc din nou la întrebarea. La ce am ajuns? Acest ziar de la fondare şi până în prezent a avut noroc de manageri şi jurnalişti cu o deontologie impecabilă. De multe ori ,,Ecoul nostru’’a publicat şi publică articole, care nu coincid cu viziunea redacţiei, dar păstrează pluralismul de idei şi libera exprimare. De acest ziar avem nevoie toţi, de la Consiliul raional până la simplul cititor. Cetăţenii la timp află ce se petrece pe teritoriul raionului Sângerei şi în republică. Conducerea raionului prin intermediul ziarului e alături de cetăţenii săi, e la curent cu starea şi situaţia lor. Numai aşa vom avea izbândă. Sper că unii agenţi economici, Conducerea raionului, cititorii de rând să punem mână de la mână şi să salvăm ,,Ecoul nostru’’. Pensionarii pot contribui prin abonare la acest ziar. Să ne ajute Dumnezeu!
Oare cât va mai dura această stare critică, această incertitudine? A venit timpul ca prin votul fiecăruia din noi să punem capăt acestei crize în care ne aflăm cu toţii
Constantin Bogdan, satul Heciul Vechi