24 februarie 2022 a intrat în istorie ca ziua începerii Războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. Odată cu această ,,operație specială” de ,,eliberare” au fost șterse de pe fața pământului un șir de orașe ucrainene, școli, instituții. Au fost uciși de către Armata Rusă mii de copii, femei, bătrâni nevinovați.
Observați că istoria se repetă. Armata Roșie (Rusă) la 28 iunie 1940 a ,,Eliberat” Basarabia. Deportările și genocidul Armatei Sovietice din anul 1940, iunie 1941, foametea organizată de sovietici din 1946, apoi deportările din iulie 1949, dar și din martie 1951, a ucis, a întemnițat, a deportat sute de mii de oameni.
Astăzi în războiul cu Ucraina, ca și atunci la 1940 în Basarabia, rușii nu recunosc genocidul, atrocitățile comise, dându-se drept pacificatori, armată de eliberare.
Documentele descoperite recent, împușcarea orchestrei simfonice a Basarabiei la 3 iulie 1940, gropile comune cu oameni împușcați, găsite în ograda fostului KGB din Chișinău 1941, împușcarea celor 12 mii 365 de prizonieri din lagărele nr.33 și nr. 103 din Bălți în 1944, demonstrează fața adevărată a ostașilor eliberatori pe care îi ridică în slăvi azi PSRM și PCRM. (În gara Chișinău, toți muzicienii au fost suiți în camioane, duși în Valea Morii, lângă Orhei şi omorâți. În anul 1992 la Bălți pe osemintele prizonierilor împușcați e ridicată o Troiță) (1)
În prezent Organele Securității Ucrainene a descoperit că pe teritoriile ocupate de ruși activează grupări de trădători localnici, care au fost luați în vizor de ei. La fel s-a întâmplat și în Basarabia după 1940. Cei de la KGB, însoțiți de așa zișii comsomoliști, comuniști și alte cozi de topor localnici divulgau pe săteni, astfel contribuiau la deportări, arestări, ucideri de oameni.
Dacă observați nici până astăzi aleșii din Parlament din partea PSRM și PCRM nu au recunoscut și nu au condamnat războiul din Ucraina declanșat de Armata Rusă, așa cum a făcut-o toată lumea. Ba mai mult, ortacii lor, de prin centrele raionale, inclusiv din raionul Sângerei, propagă ura și susțin aceste partide. În timpul orelor de muncă, din minut în minut, ei distribuie pe rețelele de socializare informații false, cheamă poporul la proteste, nesupunere civică, la lovitură de stat. Nu vorbesc de oamenii simpli, care o duc greu datorită situației din tară. Vorbesc de cei care trădează, manipulează cu bună știință și au salarii mari, case luxoase, mașini.
Credeți că acțiunile liderilor locali a acestor partide sunt spontane? Îi doare inima după popor că o duce greu? Ei îi apără pe stăpânii lor să nu ajungă la închisoare, să le mai arunce și lor câte un os din banii furați, să huzurească mai departe în bine.
Această luptă a ortacilor a fost planificată și pusă la punct cu mult timp înainte de a se începe. Cei mai ,,cinstiți” hoți au fugit cu miliardele peste hotare, unii au rămas aici afirmând că nu-s vinovați, chiar de li s-au confiscat averi de milioane de lei care nu le pot justifica. Acești ,,activiști” raionali ar trebui să țină cont și de evenimentele istorice care s-au petrecut în istorie. Iată un exemplu.
De organizarea deportărilor din Basarabia s-a ocupat Biroul politic al CC al PC (b.) al URSS și structurile NKVD. Serge Gogleze este unul din organizatorii deportărilor din Basarabia. Sergei Arsenievici Goglidze (Serge Goglidze) (1901-1953). Născut in Korta, un sat din apropiere de Kutaisi. În anul 1918 s-a alăturat Armatei Roșii a Muncitorilor și Țăranilor. A ocupat un șir de funcții în Stat
La 13 februarie 1952 este numit ministru-adjunct la Ministerul Securităţii al URSS. A fost decorat cu două ordine Lenin (1937, 1945), două ordine Drapelul Roşu de Muncă (1932,1942), ordin Steaua Rosie .
La 3 iulie 1953 Serge Gogleze, aflându-se într-o vizită de lucru în Republica Democratică Germană, a fost arestat și dus la Moscova. Curtea Supremă a URSS l-a condamnat la moarte prin împușcare pentru ,,trădare de Patrie”. Cruzimea regimului bolșevic nu a cruțat nici pe cel care a adus considerabile beneficii regimului comunist. (2)
De ce am făcut acesta paralelă? În istorie nimic nu se petrece fără ca să nu lase urme. In timpul regimului bolșevic, comunist și cel sovietic mulți oameni gospodari erau numiți ,,Culaci”, ,,dușmani ai poporului”, ,,dușmanii Puterii Sovietice”, iar trădătorii și așa zișii ,,activiști” erau dați exemplu ca eroi.
Dar iată că vine timpul când adevărul iese la suprafață. Cei blamați de regim ca ,,dușmani”: Anton Crihan, Pan Halippa, Ion Ignatiuc, Valeriu Gafencu…. a căror nume îl poartă azi instituții de învățământ, străzi din raionul Sângerei sunt comemorați. Iar ,,eroii” de altă dată s-au dovedit că au fost trădătorii de neam. Fiți atenți pe cine îi slăviți și îi propagați.
Istoria se repetă. Acei ,,activiști” care acționează azi cu atâta zel ,,în numele poporului”, ,,pentru binele oamenilor” pot avea soarta lui Gogleze. Moscova nu crede lacrimilor.
Constantin Bogdan,
fost profesor la Gimnaziul ,,Nicolae Dabija” din Heciul Vechi.
