„Nu te teme, fiica Sionului, iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul asinei” (Zaharia 9,9)
În duminica a VI-a din Postul Mare, creştinii ortodocşi cu bucurie în suflet sărbătoresc unul dintre cele mai mari evenimente din viaţa pământească a Domnului nostru Iisus Hristos „Intrarea Domnului în Ierusalim”. În primele veacuri creştine această sărbătoare se mai numea „a Florilor” sau „a Stâlparilor”, care amintea oamenilor despre intrarea triumfală a lui Hristos în oraşul sfânt, ca un Împărat biruitor călare pe un asin smerit şi blând.
Sf. Ioan Gură de Aur ne explică însemnătatea acestor evenimente . Asina pe care au adus-o ucenicii, împreună cu mânzul la Domnul lor simbolizează poporul iudeu. Mântuitorul n-a vrut să stea pe ea, dând de înţeles prin asta că poporul ales a fost lepădat pentru necredinţa sa, că s-a luat de la el Împărăţia lui Dumnezeu şi că a fost dată poporului care va face roadele ei.(Mt. 21, 43.) Mânzul, pe care nu-l călărise nimeni, simbolizează toate popoarele păgâne noi, puţin cunoscute în istoria veche- testamentară, care au alcătuit la început tânăra Biserică a lui Hristos şi au primit jugul cel uşor al Evangheliei. Haina cu care Apostolii au acoperit mânzul simbolizează învăţătura Lui. Şezând pe mânz, Hristos a arătat că primeşte popoarele acestea sub călăuzirea Sa.
Iisus intră ca un Împărat biruitor în Ierusalim, El biruise moartea, căci a înviat pe fiul văduvei din Nain, pe fiica lui lair şi mai ales pe Lazăr, care fusese mort de patru zile. El se apropia de Ierusalim, locul unde avea să fie jertfit, acolo unde avea să moară de bună voie pentru mântuirea lumii. Sufletul Lui era întristat, era ultimul an al vieţii Sale pământeşti. Fariseii şi cărturarii, preoţii cei mai de seamă şi saducheii cei necredincioşi L-au primit cu insulte, L-au primit cu duşmănie, cu invidie şi cu ură de moarte. Iubiţi fraţi întru Hristos, să căutăm şi noi în adâncul sufletului nostru şi să vedem în care ceaţă ne aflăm astăzi, la Intrarea Domnului în Ierusalim?
Intrarea Domnului în Ierusalim mai înseamnă şi intrarea Lui în cetatea sufletelor noastre, în inima noastră, în viața noastră. Pentru aceasta se cuvine să dezbrăcăm şi noi hainele noastre, adică păcatele noastre şi să ne aruncăm la picioarele Mântuitorului. Hristos intră biruitor în Ierusalim însoţit de mulţimi de oameni cu ramuri de finic în mâini, să-L întâmpinăm şi noi pe Hristos cu stâlpări de fapte bune. În acestă zi se sfinţesc,la Biserică ramuri înmugurite de salcie, care se împart creştinilor, iar slujitorii Bisericii le ţin în mâini, cu lumânări aprinse, ca simbol al biruinţei vieţii asupra morţii. Ramurile de salcie amintesc de ramurile de finic şi de măslin cu care a fost întâmpinat Mântuitorul. Salciile, după ce au fost aduse la Biserică spre a fi sfinţite, creştinii împodobesc icoanele, uşile şi ferestrele.
Să mergem în săptămâna patimilor după Hristos, pe drumul Crucii, care pentru noi este drumul vieţii, al iertării şi a mântuirii. În cinstea marii sărbători, Biserica uşurează postul trupesc, la masă face dezlegare la peşte. Atenționăm că anul curent, doar de duminica floriilor avem dezlegare la pește doar pe 1 aprilie. Doamne ajută tuturor!
Protoereul Maxim GUZUN, Blagocinul raionului Sângerei
