DISTRIBUIȚI

Era un început de toamnă a anului 1986.
Șeful Poliției Criminale din Stejereni, Ștefan Cibotaru, a venit în acea ziua ca de obicei mai devreme la serviciu.

Pricină era, că avea chemați la el pe diferite cazuri mai multe persoane și trebuia pentru asta să se pregătească.
Pe la orele opt au început să apară oamenii chemați, și el, îi invită unul câte unul în birou din coridor, unde ei î-și așteptau rândul.
Pe când ieșise în coridor să invite următoarea persoană, a observat că la ușa biroului aștepta fosta lui dirigintă de clasă, Vera Vasilievna.
Vera Vasilievna era o femeie trecută de șaptezeci ani, care activase toată viața sa învățătoare de limba și literatura română a școlii din Stejăreni.
Era de demult la pensie și trăia singură la etaj, într-un apartament din centrul orașului.
Fusese o învățătoare stimată și apreciată de toți, cum de elevi, așa și de părinți și colegi.
Copii nu avuse, de acea toată viața și-a consacrat-o doar școlii povățuind mulți elevi în viața mare.
Ștefan nu o întâlnise de demult și văzând-o acum la ușa biroului, a rămas mirat.
Rar, foarte rar când un pedagog putea fi văzut la poliție, dar și mai rar la biroul Poliției Criminale.
Ștefan atunci, din stimă față de diriginta sa, a lăsat lucrul ce î-l făcea la o parte și și-a invitat diriginta în birou.

Nicolae Grejdieru, Hamburg, Germania

Continuarea citiți în n.35 din 3 septembrie 2021