Gânduri care zac în inimă

Gânduri care zac în inimă

75
DISTRIBUIȚI
Poză-simbol

Centenarul Marii Uniri 2018 ne găsește cu vamă la Prut. Bine că nu și cu sârmă ghimpată!Centenarul Unirii ne găsește cântând: „Nu, nu mai suportăm jugul ce ni-l pun cei lipsiți de neam. /Hai să ne ridicăm și să-nfăptuim Unirea!”
„Suntem un neam și-o Țară uniți sub tricolor /Avem aceleași doine, avem același dor / Români de la o mamă, să fim toți la un loc, / Căci numai împreună vom trece și prin foc”.
Raisa PUPĂZĂ, poetă s. Chișcăreni:
„Trecutul Basarabiei e nedespărţit, de vremile cele mai vechi, de istoria românilor. Fiind poarta de invazie a tuturor barbarilor care s-au scurs din întunericul Asiei spre bogăţiile civilizaţiei europene, Basarabia a fost veşnic nevoită să îndure primele lovituri, să suporte ciocnirile vrăjmaşilor pe pămîntul ei, să sufere prădăciunile lor neîncetat. Ruşii desigur că ştiau foarte bine, dealtfel ca toată lumea, că teritoriul dintre Nistru şi Prut avea denumirea de Moldova de pe stânga Prutului, şi împreună cu teritoriul din dreapta Prutului forma Principatul Moldova. Dar pentru Marile Puteri, Ţările Române prezentau „simple valori negociabile” promise când unuia, când altuia, după cum le-o dictau interesele. Teritoriul românesc anexat de Imperiul ţarist în 1812, avea o suprafaţă de 44.422 km2. Un călător rus de la sfârşitul secolului XVIII-lea numeşte acest teritoriu „pământul făgăduinţei”, deoarece Basarabia aducea Imperiului Rus numeroase şi importante avantaje. Ea constituia un pas important în direcţia Strâmtorilor, în urma căreia era atinsă linia Dunării la vărsare. Pentru prima dată, Rusia ocupa un teritoriu locuit de o populaţie creştin – ortodoxă care se afla sub dependenţa Porţii. Acest fapt va obliga Petersburgul să acorde o atenţie deosebită acestei provincii, căreia îi va reveni rolul de „vitrină” europeană a vastului imperiu. Locuitorii creştini, aflaţi sub dominaţie otomană, trebuiau convinşi că sub oblăduirea provoslavnicei viaţa lor se va îmbunătăţi sub toate aspectele. Ţarismul, încetul cu încetul căuta a distruge cea mai puternică fortăreaţă a neamului – conştiinţa naţională. Făcîndu-se aceasta prin toate mijloacele posibile. Nici un cuvânt nu sugerează oroarea în mai mare măsură decât cel de Deznaţionalizare. La auzul lui, ne gândim la tortura morală, la înjosirea personalităţii naţionale. Ceea ce este cel mai grav e că Imperiul Rus a folosit Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-şi atinge scopurile personale meschine, interesele politice de expansiune. Poporul român a îmbrăţişat cu căldură pravoslavia de la răsărit şi îi considera pe ruşi ca pe fraţi, numai datorită faptului că ei erau creştini. De această simplitate a profitat din plin preoţimea şi învăţătorimea rusă, care avea sarcina să-i rusifice pe moldoveni şi să şteargă orice diferenţă ce exista între rus şi moldovean. În această privinţă ruşii aveau arhierei ruşi trimişi de centrul rusesc cu misiunea specialăde a-i rusifica pe moldoveni, facându-i să se convingă, că deşi ei nu sunt fraţi de sânge cu ruşii, dar sunt fraţi cu duhul. Iar învăţătorii aveau seminarul lor din comuna Bairemcea, judeţul Cetatea Alba, unde erau obligaţi să-i convingă pe viitorii învăţători ca moldovenii n-au istorie. Şi oricât ar fi vrut moldovenii cărturari să explice poporului trecutul său istoric şi originea sa de neam, nu reuşeau. Ei erau împiedicaţi de acei sus puşi să spună răspicat adevarul despre trecutul şi originea neamului nostru moldovenesc. Prin această politică se pregătea terenul pentru noi anexări în sud-estul Europei. În pofida tuturor eforturilor de a deznaţionaliza populația băştinaşă, de a o rusifica, românii din Basarabia şi-au păstrat conştiinţa naţională, s-au menţinut ca români, deşi „amprentele” au rămas. Suntem în Anul Centenarului Unirii!…

Mai departe puteți găsi în ziarul nr. 44-45 din această săptămână