Mătușii Ioana Crețu din satul Răchiți, i se furaseră, de câteva zile, păsările.
I se luaseră cinci găini și un cocoș. Nu auzise, sărmana, nimic suspect în timpul nopții, fiindcă fusese vânt puternic afară.
Abia în zori de zi, când observă că nu-i mai cântă cocoșul, ieși din casă și găsi portița de la găini, deschisă, iar poiata – goală. Atunci, a înțeles ea că i s-au furat păsările.
Găinile erau totul pentru ea.
De când îi decedaseră bărbatul și rămaseră singură, se mai lua și se mai mângâia cu aceste găini, uitând parcă de singurătate. Le pusese chiar și câte un nume pentru fiecare.
Când le striga pe nume, ele, la rândul lor, îi răspundeau cârcâind.
Erau cinci găini tinere, de vreo doi ani, pe care le ținea mai mult pentru ouă.
Îi făceau ouă în fiecare zi.
La Paște, avuseră atâtea ouă, încât îi rămaseră și de vândut ca să achite plata pentru lumină.
Acum, la începutul lui iunie, aștepta să-i cadă vreuna dintre ele, cloșcă și să-i scoată pui, dar iată că i-au fost furate.
Și cocoșul…, vai, ce cocoș! Era de culoare albă, mare, de care nu mai văzuse satul Răchiți. Cu cântecul lui, se culca și cu cântecul lui, se trezea. Nici ceasornic nu-i trebuia.
Dar cum corcolea el și cum apăra el găinile…, un grăunte – și pe acela îl împărțea cu ele.
De la asemenea amintiri, mătușa Ioana începea a lăcrima. În ziua cu pricina, pe la ora 8:00 dimineața, mătușa Ioana s-a dus la Sovietul Sătesc să se plângă că i au fost furate păsările. Președintele Sovietului Sătesc, Gheorghi Petrovici, un fost director de școală, o ascultă, după care îi spuse că satul Răchiți nu are un sectorist și de aceea, în asemenea cazuri, ar trebui să se adreseze direct la Secția Raională de Miliție din Stejăreni.
Auzind una ca asta, mătușa Ioana se cam posomorî – prea departe era pentru ea, centrul raional. Dar o luă și frica auzind de miliție, fiindcă nu avuse de a face cu miliția, în viața ei.
– Nu te descuraja, mătușă Ioană, îi zise atunci, președintele. Te urci în autobuz, ajungi la Miliția din Stejăreni și acolo, întrebi de primul milițian, unde-i biroul lui Ștefan Cibotaru. Acolo, îi și lămurești lui, tot ce s-a întâmplat. Ștefan Cibotaru este milițianul cela, care i-a găsit covoarele lui Ilie Roșcovan, când l-au prădat la nuntă. Poate ai auzit de el, se prea poate că l-ai și văzut prin sat la noi. El se ocupă cu toate hoțiile din raion.
– Bine, se uni mătușa Ioana, mă voi duce mâine dimineața: azi mă simt cam nu prea bine.
Continuare citiți în ziarul Ecoul nostru
