Victimele deportărilor au fost comemorate săptămâna trecută în orașul și raionul Sângerei în cadrul unor mitinguri, depuneri de flori – evenimente de comemorare a celei mai mari operațiuni de deportare. Acum 75 de ani, în noaptea de 5 spre 6 iulie, copii mici, femei însărcinate, cei mai gospodari oameni ai comunităților, au fost numiți „dușmani ai poporului” și deportați de către regimul stalinist.
Foști deportați, șeful –adjunct al Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat Igor Curcă, șeful Direcției Educație Sângerei, Nicolae Melinte, Primarul de Sângerei Arcadie Covaliov, vice primarul Andrei Cucoș, oficiali ai Consiliului raional și instituțiilor din subordine, ai primăriei orașului Sângerei, șefe de grădinițe-creșe, rude ale victimelor, cetățeni s-au adunat cu flori în mână la Monumentul victimelor deportărilor regimului comunist din orașul Sângerei, pentru a comemora 75 de ani de la cea mai de amploare operațiune de deportări. Evenimentul a început prin depuneri de flori și un minut de reculegere la monument.
Primarul de Sângerei, a menționat în debutul mitingului: „E o zi neagră în calendar. Se împlinesc 75 de ani de la cel de-al doilea și cel mai mare val al deportaților din Moldova în Siberia. Deportările au fost o formă a represiunii politice puse în practică de autoritățile sovietice. Peste 11 mii de familii, în total circa 35 mii de basarabeni, ai fost scoși din propriile lor case în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949. Arestările s-au făcut noaptea cu forțele soldaților veniți în sate cu mașinile. Unii cetățeni care au încercat să scape cu fuga au fost împușcați.
Gospodarii arestați împreună cu familiile lor, cu copii, bătrâni, fără a li se permite să ia rezerve cu ei, au fost urcați cu forța în vagoane pentru vite și duși, în baza unor liste… Mulți dintre gospodarii deportați nu au mai revenit acasă, au fost împușcași pe drum, au murit de foame, de boli, de durere sufletească, de muncă peste puterile lor.
Suntem datori să-i comemorăm în fiecare an, să le aducem florile recunoștinței noastre. Să nu uităm niciodată ororile regimului stalinist și să facem tot posibilul ca țara noastră să nu mai treacă printr-o asemenea teroare.”
Șeful adjunct al Oficiului Teritorial Bălți al Cancelariei de Stat, Igor Curca, a spus că:
„Astăzi, îi comemorăm și ne aducem aminte de cei peste 35 de mii de oameni care, au fost ridicați noaptea din casele lor și trimiși la mii de kilometri depărtare. Atât valora viața pentru un regim totalitar. Aceste deportări au fost în masă. Teroarea în raport cu poporul nostru a continuat pe parcursul a 13 ani. Este tragic să ne gândim că în acel val, în acea seară zeci de mii de vieți omenești au fost curmate. Copii peste noapte au devenit maturi, tineri a căror vise, au fost spulberate.
Noi, avem o sfântă datorie morală să le cinstim memoria, să le pronunțăm numele, să ne aducem aminte de ei…
Cu mare regret spun aceasta dar, după 75 de ani de la cea de-a doua și cea mai de amploare operațiune de deportări, mai sunt oameni care așteaptă să vină din nou acel regim criminal care, omoară vieți nevinovate în Ucraina. Avem la 20 octombrie curent o oportunitate unică , să spunem lumii întregi că vrem să fim o țară democratică, o țară cu libertate, pace, o țară care-și prețuiește valorile și tinde să fie parte a comunității europene.”
Consilierul raional Ion Roșca, prezent la eveniment a rostit un mesaje emotiv: „Cine nu cunoaște ce s-a întâmplat în trecut riscă să repete ororile trecutului ori de asta am ridicat acest monument aici ca să nu se mai uite ce s-a întâmplat, această crimă, această tragedie, acest genocid făcut de regimul comunist sovietic împotriva populației noastre. Astăzi aducem omagiu celor care nu au supraviețuit vremurilor groaznice, dar și celor care au trecut prin calvarul acestor deportări și s-au întors acasă. Au fost deportate familii întregi care, ajunse în Siberia, erau dezbinate și repartizate în lagăre de concentrare și muncă silnică. Tragedia acestor oameni – părinți, bunici, rude, copii și maturi – va rămâne pentru totdeauna cea mai mare durere a noastră. Să-i onorăm prin simplul fapt de a nu lăsa uitării suferințele lor, să le ținem amintirea vie prin transmiterea poveștilor de viață către generațiile care au avut norocul să nu cunoască astfel de teroare, să le cinstim numele și să-i cunoaștem așa cum au fost ei – generoși, omenoși, harnici, gospodari neîntrecuți, respectuoși, cu capul sus, cu frică de Dumnezeu.”
Participanții la miting au depus flori la Monumentul victimelor deportărilor regimului comunist.
Deportarea în masă din 6-9 iulie 1949 este cea mai amplă deportare de pe actualul teritoriu al Republicii Moldova, în urma căreia au avut de suferit 36 de mii de oameni sau peste 11 mii de familii. Casele, pământurile și bunurile țăranilor deportați au fost transmise colhozurilor, iar o parte a fost furată și vândută. Pentru desfășurarea operațiunii au fost mobilizate 3071 de camioane și 1736 de vagoane. Istoricii apreciază că numărul total al deportaților basarabeni ar fi între 80 și 120 de mii.
