El a fost un scut al familiei noastre

El a fost un scut al familiei noastre

257
DISTRIBUIȚI

Timpul se scurge nemilos uneori și astfel au trecut trei ani de când nu mai este printre noi bunul și scumpul nostru soț, tătic, bunel…Gheorghe Țurcanu. S-a stins lumânarea unei vieți trăite  pentru familie și cei din preajmă.

A iubit viața, dar mai presus de toate a știut să manifeste afecțiune față de oamenii din preajmă. Lumea de toate vârstele se lăsa atrasă de vorba lui calmă. A fost un om ca pâinea caldă- din sămânță bună, bine frământată și maturizată în obiceiurile și moștenirea noastră, un excelent familist, sufletul la toate activitățile unde mergea falnic, împărțind cu dărnicie  tuturor voie bună.

A împlinit șase decenii de trai dus cu demnitate și  la doar două zile de la o aniversare importantă, a trecut la cele veșnice.

Duminică, 16 aprilie ar fi împlinit 68 de ani, dar  nu a fost să fie. Tot duminică vom comemora trei ani de la moartea lui. Noi trăim o stare de suflet și inimi lovite  de o mare durere și tristețe. Durerea pierderii  și a exilării ființei dragi și scumpe în lumea tenebrelor și a smeritelor noastre amintiri pentru totdeauna n-are margini. Or, el ne-a fost sprijin de nădejde și îndrumător încercat la bine pentru noi.

Suflet generos, nestrămutat în convingeri, hotărât și necompromis în relațiile sale cu nesocotințele și veleitarii timpului în care a trăit, a luptat și a învins. Răscolim trecutul și nu găsim decât o iubire izvorâtă din sufletul nostru, cât și al celor care l-au cunoscut, care a fi așteptat în continuu. Așa a fost să fie, înecat de cele mai întunecoase și sumbre valuri ale vieții, lăsând în urmă o durere care va exista mereu în amintirea noastră. Orice ar fi, sufletul lui rămâne pururi ca un ecou în dăinuirea noastră. Nu știm când o să ne ștergem lacrimile, căci am rămas văduviți de soț, tătic, bunel grijuliu și dulce, golul din interior încercând să ni-l umplem, cum ne învăța El-cu înțelepciune, păstrând credința, speranța și dragostea.

Ne aplecăm adânc cu smerită durere frunțile asupra chipului său aureolat cu nimbul nobleței și al dumnezeieștii sale neprihăniri.

Împărăția Cerului să-l odihnească în lumina cea de veci a recunoștinței noastre.