Timpul se scurge nemilos uneori și astfel au trecut trei ani de când nu mai este printre noi bunul și scumpul nostru soț, tătic, bunel…Gheorghe Țurcanu. S-a stins lumânarea unei vieți trăite pentru familie și cei din preajmă.
A iubit viața, dar mai presus de toate a știut să manifeste afecțiune față de oamenii din preajmă. Lumea de toate vârstele se lăsa atrasă de vorba lui calmă. A fost un om ca pâinea caldă- din sămânță bună, bine frământată și maturizată în obiceiurile și moștenirea noastră, un excelent familist, sufletul la toate activitățile unde mergea falnic, împărțind cu dărnicie tuturor voie bună.
A împlinit șase decenii de trai dus cu demnitate și la doar două zile de la o aniversare importantă, a trecut la cele veșnice.
Duminică, 16 aprilie ar fi împlinit 68 de ani, dar nu a fost să fie. Tot duminică vom comemora trei ani de la moartea lui. Noi trăim o stare de suflet și inimi lovite de o mare durere și tristețe. Durerea pierderii și a exilării ființei dragi și scumpe în lumea tenebrelor și a smeritelor noastre amintiri pentru totdeauna n-are margini. Or, el ne-a fost sprijin de nădejde și îndrumător încercat la bine pentru noi.
Suflet generos, nestrămutat în convingeri, hotărât și necompromis în relațiile sale cu nesocotințele și veleitarii timpului în care a trăit, a luptat și a învins. Răscolim trecutul și nu găsim decât o iubire izvorâtă din sufletul nostru, cât și al celor care l-au cunoscut, care a fi așteptat în continuu. Așa a fost să fie, înecat de cele mai întunecoase și sumbre valuri ale vieții, lăsând în urmă o durere care va exista mereu în amintirea noastră. Orice ar fi, sufletul lui rămâne pururi ca un ecou în dăinuirea noastră. Nu știm când o să ne ștergem lacrimile, căci am rămas văduviți de soț, tătic, bunel grijuliu și dulce, golul din interior încercând să ni-l umplem, cum ne învăța El-cu înțelepciune, păstrând credința, speranța și dragostea.
Ne aplecăm adânc cu smerită durere frunțile asupra chipului său aureolat cu nimbul nobleței și al dumnezeieștii sale neprihăniri.
Împărăția Cerului să-l odihnească în lumina cea de veci a recunoștinței noastre.
