În data de 28 iunie va împlini o vârstă onorabilă și dorim să consemnăm acest fapt nu prin a număra anii, dar a creiona mai mult cu sufletul decât cu pixul unele dintre momente vieții ei, în toată amploarea trăită: în familie, în perioada vieții de profesoară erudită a orașului Sângerei și fiică demnă a acestui neam. Pentru munca depusă și nemăsurata sa inteligență cu care a promovat limba română și spiritul neamului a fost distinsă onorabil cu: Medalia Meritul Civic (în anul 1996) și Medalia „Mihai Eminescu”( în anul 2000), cu Ordinul de Onoare, înmânat de către Președinta Maia Sandu în anul trecut, 2022.Înaintea tuturor munca ei a fost răsplătită la nivel național cu Meritul Veteran al Muncii ( anul 1989).
Și una și alta la momentul potrivit decernate i-au venit drept inimă. Pentru demnitatea ei de a avea o țărână sănătoasă de neam. Cum să nu aibă? Pentru considerarea că Eminescu este pentru ea una din grinzile de susținere a neamului. Nenumărat de multe premii au ajuns să primească discipolii săi, generații de generații pe care i-a învățat. La rândul lor, asemenea ei le-au atribuit, spunând„ dacă n-ar fi avut norocul să fie elevii profesoarei de logos, doamna Atanasov, nu ar fi ajuns la realizările visate și la aprecierea acestora prin premieri, urcușuri, locuri de frunte oriunde activează:„ Era suficient să spunem la admitere sau în timpul orelor de curs la facultate că suntem discipolii profesoarei Ecaterina Atanasov de la Liceul „Mihai Eminescu” din Sângerei și ușile se deschideau larg pentru noi. Membrii comisiilor de admitere, profesorii universitari știau deja că noi știm carte și cunoaștem limba și literatura română și avem drag de ea”, am desprins din mărturisirile discipolilor săi. Toate pentru că profesia de profesoară de limba și literatura română, grad didactic superior,a fost pentru ea o misiune sfântă,nu o activitate de întreținere. Pentru că ea s-a distins și ca evaluatoare, selectată de Agenția Națională de Evaluare, an de an, pentru verificarea lucrărilor de BAC , dar și drept „ochiul al treilea” pentru manualele de limbă și literatură română care se editau. Ea jucat un rol primordial în a-l aduce pe Eminescu acasă, la Sângerei,prin a denumi instituția liceală cu numele Marelui Poet, prin edificarea Bustului poetului în fața întâiului liceu inaugurat în raionul Sângerei și în republică, prin transformarea liceului în Casa lui Eminescu, prin activitatea și crearea muzeului, prin inaugurarea și activitatea de lungă durată a Cenaclului literar „Floarea Albastră”. Aici,cu Ecaterina Atanasov își odihnea poetul sufletul și devenea poetul și mai nepereche. Era elev cuminte la lecțiile sale. Era poet venerat în cadrul Cenaclului Literar. Câte mlădițe tinere de liceeni au prins drag de Eminescu și limba română în aceste ședințe. Câte întâlniri frumoase cu scriitorii și oameni de aleasă cultură teatrală a organizat ea pentru liceeni: ca Petru Hadârcă, Ion Hadârcă, ambii pământenii profesoarei, nemuritorul Nicolae Dabija care revenind la Sângerei la invitația președintei cenaclului îi mărturisea de fiecare dată:„ Mi-a fost dor de Dumneavoastră, Ca luminii de fereastră…”
Continuare CITITȚI ÎN ZIARUL DE VINERI, 23.06.2023
