Ecaterina Atanasov: Născută la 28 iunie 1943 în localitatea Sângereiul-Vechi, județul Bălți, azi orașul Sângerei. Fiica lui Gheorghe și Vasilița Timoftică. Am urmat toate treptele școlii din Sângereiul-Vechi. Școala medie am absolvit-o în 1960. Între anii 1961-1966 am studiat la Universitatea de Stat din Chișinău, facultatea Istorie și Filologie. Din 1966 am revenit la baștină ca dascăl de limbă și literatură, pe care o profesez până în prezent. Căsătorită cu Dumitru Atanasov (27.10.1941 – 20.02.2013), profesor de educație fizică, metodist școlar. Am două fiice – Angela și Mariana.
Certificatul muncii mele a fost și rămâne Limba Română. Și dacă se spune că pe glob sunt 7300 de limbi vorbite și cum că peste 300 de ani vor rămâne doar câteva, cu certitudine, limba română va dăinui. Sunt sigură că așa va fi, deoarece din dragoste și omenie mi-am pus și eu plugul pe ogorul Eminescu și Creangă, Negruzzi și Alecsandri, Hadârcă și Vieru, Dabija și Lari, Romanciuc…, arând adânc brazdă pedagogică mai bine de o jumătate de veac. Pentru că discipolii mei, străjerii ei, vor apăra din generație în generație Cetatea Limbii Noastre cea Română.
Se spune că istoria o fac anonimii. Fiecare lăsăm istorie prin faptele și acțiunile noastre. A mea o scriu prin a fi dăscălit neîntrerupt generații de copii, mulți dintre care azi își aduc copiii copiilor lor în clasele în care predau. În filele cărții muncii mele las urme, cu care sunt împăcată cu sine: profesorului de bilogie și chimie, care mi-a predat și mie disciplinele, care m-a inspirat să aleg destinul de pedagog, Vasile Cucu, în perioada când am deținut mandatul de consilier raional, am înaintat propunerea și am reușit să obțin decizia de a i se da numele unei străzi; bustul clasicului literaturii române Mihai Eminescu din scuarul Liceului Teoretic ce îi poartă numele, de asemenea, este un proiect realizat din inițiativa mea și susținut de către autoritățile locale, dar, mai ales, de către vice-președintele Parlamentului Moldovei în acea perioadă, consăteanul nostru, poetul Ion Hadârcă, care ni l-a recomandat să execute bustul pe sculptorul Ion Zderciuc; am inaugurat în incinta Liceului Teoretic ”Mihai Eminescu”, unde trudesc de mai bine de două decenii, muzeul ”Tezaur”; sunt deținătoarea medaliilor ”Meritul Civic” și ”Mihai Eminescu”, iar toate celelalte ”ordine și medalii” le primesc zilnic de la discipolii mei… Cu demnitate am mers, îmi zic eu, lăsând să mai enumăr file trecute în cartea muncii mele…
Continuarea citiți în nr. 17 din 15 mai 2020