Se dedica poetului academician Nicolae Dabija la împlinirea unui an de la plecarea în nemurire
Între un vers scris și alt scris vers,
Cade tăcut câte-o lacrimă,
Din al sufletului univers,
Și durerea cea din inimă.
Sunt de ambii ochi nevăzător
Și trist am scris o poezie,
Despre Dabija sfânt scriitor,
Plecat la Domnul în vecie.
Plânsul meu și-acel al tuturora,
Din Basarabie și țară,
Pentru cel ce i-a venit ora,
De-a fi la stele-n primăvară.
Și-am rămas săraci și orfani,
Fără de Dabija poetul,
Printre vânzători de neam, dușmani,
Plini de păcate către Domnul.
Trec săptămâni, luni și iar e joi
Cu „Literatura și arta”
Și din nou Dabija e cu noi
Prin ziarul, ce i-a marcat soarta.
În gând, suflet și-n inima mea,
La sfat cu mine va rămâne,
Dabija – redactorul, o stea,
Peste glasul limbii române.
Urmași ai marelui patriot,
Al neamului nostru românesc
Fiți cu poet frate ori nepot
Pe-acest, prea sfânt meleag strămoșesc.
Andrei Luțcan, or.Sângerei
