La 6 iulie 1949, au fost deportați zeci de mii de români basarabeni în Siberia înghețată și în Kazakstanul de Nord.
Deportările și batjocurile față de poporul nostru au început cu mult înainte de această dată. După ocuparea Basarabiei din 1812 nu se mai permitea să fie răspândită literatura cu grafia latină, toată literatura era în grafie rusească.
În fiecare sat neapărat trebuia să fie doi boieri, unul local și altul rus, iar slujbele în biserici și completarea tuturor documentelor se înfăptuiau în limba slavonă.
Conducerile de vârf a țării care s-au tot perindat nu au îndeplinit nici o cerință a celor care au fost lipsiți de toate mijloacele de existență.
Zeci și mii de oameni erau mânați cu forța în vagoanele de vite și duși în Siberia, familiile erau dezmembrate, bărbații erau înbarcați în vagoane separate, copiii de la 10 ani în sus erau despărțiți de părinți și duși cu forța în locuri îndepărtate, dar și acolo nu-și pierdeau demnitatea, construiau case și se ocupau cu cele necesare pentru a supraviețui. Socialiștii, comuniștii niciodată nu ne vor duce în familia europeană.
În genere, din Siberia înghețată, după cum scriu statisticele, nu s-au întors 30% dintre deportați. Din satul meu natal Copăceni, au fost deportate multe familii dintre cei mai mari gospodari. Aceste deportări se pot repeta, dacă la alegerile prezidențiale vom vota Satana, de aceea trebuie să fim treji la minte și să votăm partidele de opoziție.
Gheorghe Brașovanu, profesor pensionar din satul Copăceni
