Mihai Eminescu – nume de stea, freamăt de codru, murmur de izvor. Un tei în amurg, un poem purtat de vânt… El e poetul pur, genuin, vocea căruia ne adună an de an ca în jurul unei azime, împletite cu lacrima dorului de neam.
La 15 ianuarie, când aerul e încă îmbălsămat de mireasma colindelor, elevii și profesorii Liceului Teoretic ,,Pantelimon Halippa” din s. Cubolta își deschid larg sufletele pentru a-l omagia pe ,,cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc”. De la mic la mare, elevii s-au grăbit să-i declame versuri, cu toată dragostea și admirația pentru harul geniului său.
Atmosfera sărbătorii a fost întregită de intonarea celor mai frumoase romanțe pe versurile lui Mihai Eminescu, sub bagheta magică a profesoarei de educație muzicală, doamna Aurelia Miron. Asemeni unui cor de îngeri, elevii clasei a V- a ne-au încântat cu glasurile lor, murmurând dulce: ,,La mijloc de codru des, / toate păsările ies”.
Prin îndemnul lui Mircea Eliade, care spunea că: ,,Recitindu-l pe Eminescu, ne întoarcem ca într-un dulce somn, acasă”, elevii au reușit să-i recitească opera, ca mai apoi să aștearnă pe pânza propriilor gânduri înaripate tot ce au simțit la atingerea cu verbul eminescian. Creațiile proprii au fost recitate în fața publicului, demonstrând tuturor cât de aproape și cât de al nostru este Eminescu.
Prin aceste momente înălțătoare, elevii, îndrumați de dascălii lor, au arătat ceea ce i se cuvine poetului – neuitarea.
Momentul de glorie al sărbătorii l-a constituit înscenarea unui fragment din poemul ,,Luceafărul” de către membrii cercului dramatic din liceu. Astfel, în rolul lui Hiperion, a îmbrăcat alura de Luceafăr elevul cl.XII-a, Curoș Vadim, iar în cel al Cătălinei, eleva Rusu Dorina. Postura de Demiurg a luat-o, destul de inspirat, elevul Tuceacov Sergiu, iar haina pajului Cătălin a îmbrăcat-o Rostovschi Alexandru. Aceste momente deosebite au trezit în sufletele celor prezenți un fior tainic în înțelegerea adâncimii gândului poetic. Și cum să nu tresalți atunci când auzi vibrând dorul de moarte al lui Hiperion, în schimbul unei ore de iubire:,,Reia-mi al nemuririi nimb/Și focul din privire,/ Și pentru toate dă-mi în schimb/ O oră de iubire”. La finalul festivității, s-a organizat un concurs al celor mai buni cunoscători ai operei poetului. Elevii urmau să recunoască versul sau să-l continue. Cei mai buni au fost apreciați, primind în dar mici suvenire. Aceasta zi de duminică a sufletelor noastre a fost una memorabilă. Atât elevii, cât și profesorii, au trăit clipe de neuitat, luând cu sine, pentru zile mai senine sau mai înnorate, Cartea Eternă a Marelui Poet. Și, ca să-i răspundem lui Nichita Stănescu la întrebarea adresată tuturor, am exclamat cu toții:
– La vatra lui Pan Halippa, ,,Eminescu doarme bine în patul inimilor noastre. Ne-am împrietenit cu el, sărutându-i versul”.
Ana Podlisnic, profesoară de limba și literatura română
