Orice țară în tranziție trezește în oameni o poftă nebună de înavuțire. Ahtiații de parvenire, de îmbuibare, în apele tulburi ale tranziției prind pește mult, gras și mare. Dacă cheltui bani ca să pui mâna pe un post, repede îți scoți pârleala.
Tudor Rusu
Parvenitul nu se gândește la societate, el vrea să-și rezolve, înainte de toate, problemele personale, care, anterior erau imposibile de rezolvat. De aceea și dă bani. Ușile care-i păreau ermetic închise, acum, după ce devine prim-ministru, ministru, președinte sau alt șef, i se deschid cu ușurință și ospitalier în față, una după alta. Da, te înhami la o corvoadă ingrată, ea te înrobește, ajungi să nu-ți mai vezi familia decât doar câteva ore pe noapte, stai doar la birou sau pe teren, prin deplasări, muncești ca un blamat. Însă conștientizezi, tu și ai tăi, familia întreagă, că infernul acesta e doar pe o habă de vreme. În schimb, cât de bine și abundent poți fi răsplătit… Și ce temei îți pui acum pentru o altă viață.
Pe valul tranziției interminabile, e imposibil să aspiri la echitate și dreptate, să vezi cum e valorificat și promovat un talent după merit. Acest val ți-l va putea aduce, brusc, pe un X în jilțul de Prim-ministru, Președinte, Ministru al… Tranziția nu va putea identifica o personalitate care să rămână pe veci la loc de cinste… Nici vorbă de merite apreciate pe drept într-un timp în care unul vrea să știe când și cum să-i rupă mai repede beregata celuilalt, concurentului. Meritul răzbate cu greu până și într-o asemenea confruntare, s-ar părea, la rampă deschisă, cum e concursul?…
Oricât de răi și de vânduți ar fi comuniștii, anume pe timpul guvernării lor, în întunericul de nepătruns al tranziției, s-a produs această lumină de excepție. Tot salariul pe un an al cadrului didactic i s-a pus pe tavă pentru o singură victorie, într-o competiție de scurtă durată.
Și câte alte premii, ceva mai mici, se dispută la nivel de municipiu sau raion.
Dat fiind acest vacarm, această globală și nimicitoare reașezare a vieții, cine și când să se mai gândească la posibilitatea apariției printre noi ( ca din neant ) a unui titan al Guvernului, Președinției… care să poată mișca rapid înainte ambarcațiunea grea. Cine, dacă toți se gândesc cu totul la altceva?
