Despre această istorie, în care viața bate filmul, am aflat absolut întâmplător. Anatolie Bulat, șeful căminului de cultură din Țânțăreni, raionul Teleneşti, îmi povesti odată că are la Bistrița-Năsăud un unchi, care-și doarme somnul de veci împreună cu soția și care și-a trăit viața sub altă identitate decât cea adevărată. Anatolie mi-a spus că unchiul său a fost ofițer de carieră în Armata Română și că s-a aflat în serviciile ei speciale, dar după cel de-al Doilea Război Mondial şi-a schimbat şi numele, şi prenumele, şi profesia, scăpând astfel de pedeapsa cu moartea.
Nici chiar în mormânt nu zace cu numele său adevărat.
URSS considera că, după ocuparea Basarabiei, cetăţenii acestei palme de pământ îi aparţin
După 23 august 1944, adică după ce România a întors armele contra Germaniei hitleriste, URSS a cerut prin acordul de armistițiu predarea necondiționată a tuturor ofițerilor români originari din Basarabia. Mai mult, aviatorii, vânătorii de munte și cei din serviciile speciale trebuiau deferiți Curții Marțiale „pentru crime contra poporului sovietic”.
De respectarea acordului se ocupa Comisia Aliată de Control, de fapt o structură a NKVD-ului pe teritoriul României, împuternicită să vâneze persoanele care le trezeau interesul, reprezentau pentru ei un potențial pericol. Dar nu toți s-au lăsat vânați. Astfel, Mihai Țanțu, căpitan, comandantul unicei campanii de parașutiști cu misiuni speciale, fiul lui Vasile Țanțu, deputat în Sfatul Țării, după 23 august 1944 s-a refugiat în Munții Făgărașului, unde a luptat alături de camarazii din rezistența anticomunistă până în 1948, după care a fost reținut și a stat în închisori până în 1965.
Tudor Macrinici, locotenent-colonel, originar din Chiperceni, raionul Orhei, unul din fondatorii Serviciului român de Siguranță Militară, a fost reținut trei ani mai târziu, în 1948, după căderea monarhiei, când au început purificările în armată, după ce a dispărut fără urmă în Siberia.
Ieremia Stratulat, unchiul de pe mamă al pictorului Leonid Popescu din Sărătenii Vechi, raionul Teleneşti, aviator militar, timp de trei ani s-a ascuns în Ardeal, reușind să se legalizeze după ce s-a căsătorit.
Destinul lui Dumitru Bulat, care, după 1944 până la decesul său în 1986, a trăit la Bistrița cu numele Petru Levințchi, a fost nu mai puțin dramatic, dar a reușit să câștige lupta cu crocodilul sovietic aparent atotputernic, deprins să nu dea victimelor șanse de scăpare.
Distrugător de mituri comuniste
Anatolie Bulat spune că unchiul lui a fost unul din spărgătorii miturilor sovietice precum că regimul burghezo-moșieresc român n-ar fi dat basarabenilor nimic în afară de teroare și sărăcie și că noi am prosperat doar datorită puterii sovietice. Adică nu mai aveai posibilitate să devii cineva, să faci o carieră decât sub puterea sovietică. Adevărul însă a fost altul: până la 1918, adică până la Unire, doar 3 % din populația ținutului era știutoare de carte.
Continuarea citiți în n.13 din 18 martie 2022
