Duminică, pe 27 august se vor împlini 32 de ani de la adoptarea Declarației de Independență a Republicii Moldova. Astăzi, probabil, fiecare din cei care am fost martorii vibrantelor evenimente de renaștere națională, mișcării de emancipare națională, trezire a conștiinței de neam, trăiesc și retrăiesc emoția acelei zile istorice de 27 august 1991, când a fost proclamată Independența republicii. Multe nu înțelegeam atunci, dar eram fericiți și mândri. Deveneam liberi. Liberi de a trăi cum vrem, liberi de a ne alege viitorul pentru noi și copiii noștri, liberi în a spune adevărul. Ne-am unit ca nici odată în jurul unui crez, ideal, pentru a schimba ceva în destinul țării. Eram mândri că scriem istorie. Ne-am mișcat înainte sau batem pasul pe loc? Ce așteptări legate de Declarația de Independentă a R.M Moldova vi s-au realizat, dar care nu?
Constantin Bogdan, satul Heciul Vechi, Sângerei: Dacă am face o comparație între organele ce au Declarat Independența Republicii Democratice Moldovenești față de Rusia în 1918 și Parlamentul Republicii Moldova, care a Declarat Independența față de URSS la 27 august 1991, ajungem la concluzia că ambele au fost constituite legitim în urma unor alegeri libere și democratice, recunoscute de toate statele lumii.
Reamintim: mișcarea democratică de Eliberare Națională a populației și-a reafirmat: a) aspirațiile de Libertate și Independentă; b) Decretarea Limbii Române ca limbă de stat și reintroducerea Alfabetului latin, din 31 august 1989; c) Tricolorul, adoptat la 27 aprilie 1990; d) Stema de Stat, din 3 noiembrie 1990; e) schimbarea denumirii oficiale a statului, din 23 mai 1991și f) în prezent există dorința majorității populației de aderare la UE.
Ce nu am realizat în acești ani de la Declarația de Independență?
Nu am realizat să ne unim ca neam, ca cetățeni în jurul ideii naționale. În 1918, după Declarația Independenței față de Rusia au fost trimiși emisari, care au racolat trădători și cozi de topor din rândurile populației băștinașe pentru a împiedica Declarația de Independență și Unirea cu restul neamului.
La fel în 1991 la indicația străinilor, agrarienii (comuniști și socialiști) au refuzat semnarea Declarației de Independență. Astăzi ei se dau mari apărători ai poporului, sărăcit tot de ei.
E genat să vezi cum azi socialiștii îi petrec cu flori pe cei expulzați din Țară, care ne spionează statul, cum unii demnitari flutură cu drapelele roșii și portretul lui Stalin, care a împușcat și deportat mii de oameni, cum se propagă ura între oameni și revenirea la URSS.
Evenimentele de la 1775 și 1812 ne demonstrează dreptul istoric de unitate de neam cu întregul statut al Moldovei istorice. Parlamentele multor state, în declarațiile lor, consideră înțelegerea de la 23 august 1939, „Pactul Molotov-Ribbentrop”, drept consecințe grave pentru Basarabia.”
Igor Crihan, profesor de istorie, LT „ Olimp”,Sângerei:
„27 august 1991, rămâne data de căpătâi a istoriei Republicii Moldova. De fapt a fost un fel de deziderat al locuitorilor care au visat și sperat obținerea independenței. Numai că ulterior, ne-am pomenit cu faptul, că nu am știut cum să profităm corect și benefic de aceasta independență, or țara noastră e fix ca un copil care a ieșit de sub tutela fratelui mai mare și i s-a oferit libertatea de a acționa……..dar nici până ziua de astăzi acest copil matur nu este decis, pe de o parte vede mulțimea de posibilități care i se deschid dar pe de altă parte mai cochetează cu fratele mai mare „grijuliu”, făcând un pas înainte și doi înapoi …”
