Primăvara aceasta încearcă să ne descrețească frunțile, însenineze gândurile, să ne încălzească inimile obosite. Poate pătrunde și în miezul politicii noastre, poate mai descâlcește niște fire, poate mai pune la punct niște minți tulburi de atâta ură împotriva mult-puținului nostru pe care am reușit să-l realizăm până acum. Căci la moment, în strădania de a găsi un cuvânt potrivit pentru starea de lucruri atât de nestabilă de astăzi (din nou pentru a câta oară), mi-am amintit, nu știu de ce, de cuvintele regretatei Leonida Lari care zicea că: „totul se clatină la noi.”
Pentru că și astăzi, când nimic nu e sigur, cât ar părea de straniu, ne trezim în aceeași situație. Se clatină totul în această primăvară: guvernul, se clatină Parlamentul, care se sprijină pe socialiști, (ei vor și să guverneze în continuare țara) se clatină partidele politice, (scindări în PDM,) consiliile raionale…se clatină euro și dolarul, care astăzi determină nivelul sărăciei noastre, care parcă, mai strașnică nu putea fi ( dar iată că poate fi, domnilor guvernanți. Faceți ceva cât încă nu-i prea târziu).
Se clatină natura…Se vede clar cum totul se clatină…Binomul Plahotniuc-Dodon a mers prea departe, iar guvernarea a girat practic tot ceea ce nu era de girat. Ideea că Guvernul e bun, iar Dodon rău devine pentru tot mai multă lume o poveste.
Se clatină totul în această primăvară, împreună cu întreaga noastră viață, care tremură ca frunza-n vânt, și e o mare minune că încă mai rezistăm, ne mai ținem pe ram, grație rădăcinilor strămoșilor noștri, dacii și romanii, cu care începe istoria lumii.
