Luni dimineață FB-ul ne-a adus o veste tristă –ne-a parasit Boris Răilean, lider agricol la Zorile pe parcursul ultimilor 25 ani, un agronom cu dar de la Dumnezeu dar și un om de o deosebită probitate morală, om cu un neobișnuit simț al umorului dar și cunoscător de suflete omenești. Tot de vre-o 25 ani ne cunoaștem. M-a trimis directorul nostru, să lămuresc o istorie cu un veteran de război de la Zorilecare era plin de decorații dar se făcu celebru în sat prin brutalitate crasă, adică își schingiui soția mai ceva ca iudeii pe Hristos. Boris Railean m-a dus cu mașina pe la porțile la alți 7 veterani de război care mai erau vii în Zorile ca să-mi spună câți copii are fiecare, câți din ei muncesc medici, deputați, directori de spitale și școli, intreprinderi, așa ca eu să înțeleg după 30 ani de muncă în presă că marea faptă eroică a acestor soldați ai marelui război e că au educat generații destoinice,au avut familii exemplare și autoritate.
M-am zis că public ultimul interviu care ni l-a oferit Boris Railean în 2019 cu ocazia împlinirii celor 70 ani. Or, puțin probabil să mai reușim vre-o data să deconspirăm natura sufletului său decât a făcut-o el însuși…
Boris Răileanu: Sperăm că actuala guvernare va fi mai aproape de țăran
Boris Răileanu, lider agricol din s. Zorile, raionul Orhei este unul dintre cei mai activi cititori şi promotori ai CUVÂNTUL-ui. Biografia sa este una tipică: țăran din talpă, care nu s-a temut niciodată de greutăți şi s-a condus mereu de principiul: de-o fi una, de-o fi alta, ce e scris și pentru noi, bucuroși le-om duce toate.
Anul acesta dumnealui a marcat două date semnificative: 70 de ani de la naștere și 20 de ani de când conduce SRL Giurgești-agro.
– Domnule Boris, de la înălțimea acestor ani, ce le-aţi spune cititorilor noştri?
– Eu mă simt un om împlinit. Am trăit şi am muncit pe vatra înaintașilor noștri, pentru bine baştinii. La Zorile am avut parte de tot ce i se cuvine unui om: o soție vrednică, un fecior – Vlad, și o fiică – Gabriela, care ne-au făcut bunici a patru nepoţi, dar şi a unui strănepot, Darius…
– Aniversările v-au adus și liniștea sufletească la care râvnește omul după o asemenea vârstă?
– Și da și nu. Pentru gospodăria noastră 2019 a fost unul dintre cei mai complicați ani agricoli. Chiar am făcut însemnări în calendar – în ultimele trei luni doar pe 18 august am avut o ploaie, care nici n-a udat bine praful de pe drumuri. Merele s-au uscat pe copaci. În ultimii ani livada ne aducea numai pierderi şi am fost nevoiţi s-o defrişăm. Din cauza secetei roada de porumb, floarea-soarelui, grâu este mult mai modestă ca în alţi ani. Cu două tone la hectar de floarea-soarelui, trei tone de grâu şi cinci tone de porumb azi nu mai poţi spera la dezvoltare. Porumbul este atât de uscat, că din combine ies nu grăunţe, dar crupe. Acum ne pregătim de semănat, terenurile deja sunt gata, așteptăm să plouă. Anul trecut am început semănatul pe data de 29 septembrie. Sper să reușim și anul acesta să ne încadrăm în termenii optimi.
– Acum se pune miza pe sămânță de grâu din import…
– În anul trecut am semănat un soi de grâu din Germania, dar nu a mers, s-a îmbolnăvit. Se vede că nu i-au priit condiţiile noastre. Probabil, trebuie tratat contra bolilor, un anumit rol în asta l-au jucat şi căldurile mari, care sunt o anomalie pentru agricultura noastră.
Continuarea citiți în n.43 din 29 octombrie 2021
