Cum arăta Teleneștiul până la 1967, adică până a deveni centru raional? Era de fapt o localitate împărțită în două: Telenești-târg și Telenești-sat. Telenești-târg era populat preponderent de evrei, concentraţi în zona paralelă râului Ciuluc, iar satul, populat în temei de moldoveni şi lipoveni – în zona apropiată de Codru.
Apropo, satul are şi o biserică lipovenească, construită în întregime din lemn, dar care demult nu mai funcționează. Era și o sinagogă, care a încetat să mai funcționeze când din lăcaș a dispărut Tora, una din cărțile de rugăciuni care reprezintă un sul de hârtie prins între două mosoare. Credem că cea mai bună descriere a târgului interbelic a făcut-o scriitorul Ion Constantin Ciobanu, originar din satul Budăi, care a cunoscut urbea nu din auzite:
”Centrul Teleneștiului era un târg în tot sensul cuvântului. Clădirile erau alipite unele de altele, de-ţi păreau nişte ştiubeie de albine, rânduite la iernat. De sus poate că se deosebeau, aveau acoperişuri diferite – mai noi, mai vechi, ţuguiate şi mai turtite, da jos, însă, toată strada, cât era de lungă, se afla pardosită de acelaş fel de case înguste, lipite una-n alta. Oamenii nici nu le spuneau acestor aşezări omeneşti pe numele lor adevărat – case. Le botezaseră dughene. Şi ca orice dughene, toate casele aveau uşi şi ferestre, mai des o singură uşă şi două ferestre, la stradă. Şi când treceai pe trotuar, din fiecare dugheană te pofteau, plantaţi la intrare, rezemaţi de uşori, negustorii, maclerii, calfele – lume de adunătură, oameni de toată mâna. …
Continuarea citiți în n.35 din 3 septembrie 2021
