De la proclamarea Republicii Moldova s-au scurs 31 de ani. Conștientizăm că temelia statului o constituie Bunăstarea, Identitatea Națională, Conștiința de Neam, Demnitatea, Școala, Grija pentru generațiile care vin, Limba care să-i unească pe toți membrii comunității.
Deși s-au scurs peste trei decenii, dezvoltarea Republicii Moldova în 30 de ani a fost dependentă de regiunea separatistă. Regiunea transnistreană este un instrument de șantaj în mâna Moscovei care nu vrea să soluționeze conflictul început tot de ea. Cu mare tristețe recunoaștem că în Republica Moldova încă nu s-a format o clasă politică în adevăratul sens al cuvântului. Din acest motiv, Moldova a fost transformată în patria corupției, sărăciei, mizeriei și contrabandei. Majoritatea covârșitoare a populației a pierdut complet speranța că în Moldova se mai poate schimba ceva spre bine pentru omul de rând.
Hoții de miliarde la noi sunt scoși din închisori, minciuna stă bine în capul mesei. Cu o zonă separatistă necontrolată administrativ, mulți au uitat de identitatea românească. Totul se face prin trișare, minciuna, ură și multă perfidie. Oamenii pleacă și pleacă…
Și totuși, suntem (in) dependenți ? Această întrebare am adresat -o intervievaților săptămânalului „ Ecoul nostru”.
Valeriu Munteanu, 57 de ani, Sângerei: „ În mare măsură ea este realizată, nu putem spune că R. Moldova este dependentă politic, de cineva, nu putem spune că Moldova este complet dependentă economic, de cineva, dar trebuie să luăm în vedere realitățile lumii globalizate, când nici un stat nu poate exista izolat, atunci când piețele sunt interconectate și în acest context republica trebuie să urmeze procesele internaționale și în primul rând vectorul integrării europene.”
Veronica Manoil, Sângerei: „ În cele trei decenii de batere a pasului pe loc – căci asta e independența noastră – guvernanții de până acum au avut grijă să nu vadă sărăcia, ignoranța, debandada, corupția, mizeria, prostia. Și nu pot să înțeleg de ce poporul nostru, în loc să meargă înainte, preferă să pășească parcă mereu înapoi. Sau care țară de pe glob nu-și recunoaște istoria, limba, neamul?
Totuși politicienii noștri sunt tari din fire sau poate că nu se gândesc că ar putea fi trași la răspundere în fața Legii și a lui Dumnezeu. Mai devreme sau mai târziu cu toții vor răspunde pentru furtul miliardelor și alte păcate.
Mă doare inima că mii de cetățeni cu studii și experiență în medicină, educație, agricultură, pleacă din țară, pleacă generații de creiere absolut indispensabile creării unui viitor. Ei au votat, au mai sperat, dar de revenit acasă prea puține au revenit. Oamenii nu mai vor pâine și circ, ei vor să trăiască ca în Europa.”
Nadejda Ciugureanu, satul Chișcăreni: „Avem ,,Declarație de Independență”, avem Sărbătoarea Independentei. Dar atât cât avem un conflict înghețat pe Nistru independența parca nu este deplină. Am aderat la UE ca țară independentă și suverană , dar iarăși conflictul înghețat pe Nistru atârna ca un pietroi la gâtul R. Moldova. Sper, că odată și odată acest conflict va fi rezolvat.
Referitor la starea de urgență. În legătură cu războiul din Ucraina, cu situația epidemiologică instabilă , cu criza gazului cât și a produselor petroliere cred că a fost o decizie corectă. Nu vad impedimente atât cât cetățenii respectă cerințele impuse. Instituțiile activează în regim normal, lumea călătorește, merge la odihna. Parlamentul activează, a trecut doar un an, un an cu multe provocări și crize care încă nu s au terminat, avem război în Ucraina, refugiați găzduiți în tară. Nu văd ce ar putea declanșa alegeri anticipate. Da, sunt probleme multe, avem inflația mare. Am avut o vară cu o secetă cruntă, dar să avem răbdare . Vine iarna care nu va fi ușoară. Să avem încredere în Parlament și Guvern.”
Anatol Gîscă, orașul Sângerei:
„A fi independent, după părerea mea, ești atunci când nu depinzi de nimeni. R. Moldova este o țară care pentru a exista este dependentă de mai mulți factori: interni cât și externi. E mult de vorbit la această temă. Declarația independenței o avem semnată pe hârtie frumos afișată în cabinetele șefilor și alte locuri publice. În realitate cred că R. Moldova NU este o țară independentă.
Octavian Banaru, orașul Sângerei:
„De-jure” – da, „De-facto” – nu.”
Anatol Andriuță, or. Sângerei: „Parțial. Cât timp suntem cu armata ocupanților, nu vom fi total independenți”.
Sergiu Condorachi, orașul Sângerei: „Pana la aderare la NATO suntem independenți”.
Ion Galus, orașul Sângerei: „ NU”
Silvia ȚURCANU, satul Chișcăreni: „Moldova e independenta din 27 august 1991. Dar in cea mai mare parte doar pe hârtie. A fost semnat Actul de Independența, ne-am întors la grafia latina, la limba noastră (parca s-ar teme unii sa-i zică corect pe nume- limba româna). Cetățenii si-au pus mari speranțe într-un viitor luminos, odată cu declararea Independenței. Dar cei, care au vrut sa ne țină subjugați tot timpul, au contribuit la izbucnirea unui conflict pe Nistru, care nu este soluționat nici azi. Plecau din satele noastre tinerii să lupte cu tancurile rusești… îmi amintesc ce tragedii erau când se aduceau acasă tineri în sicrie. Idealul multora din noi a fost nu independența Moldovei, dar reîntregirea neamului românesc. De mai mult de 30 ani doar multe vorbe, dar actiniu mai puține. Lipsesc politicienii patrioți si în teritoriul Republici Moldova , dar si în Parlamentul României.
Eu cred ca nu e independența țara, care are o armata străină pe teritoriu, care nu poate controla un anumit teritoriu din țara, care este complet dependenta de sursele energetice și de multe altele.”
Violeta VITU, primara comunei Ciuciuieni: „ Este sau nu independentă Republica Moldova ??? Ca să răspund la această întrebare puțin vom trece prin cronica evenimentelor prin care a trecut tânărul nostru stat. – În martie 1917, la Chișinău a fost înființat Partidul Național Moldovenesc sub conducerea lui Vasile Stroescu. Congresul ostășesc de la Chișinău (23-27 octombrie 1917) proclamă autonomia teritorială și politică a Basarabiei, și ia inițiativa constituirii din reprezentanți ai tuturor națiunilor, confesiunilor, asociațiilor profesionale și culturale, a unui parlament – Sfatul Țării. Acesta proclamă la 2 decembrie 1917 Republica Democrată Moldovenească în frunte cu Ion Inculeț, iar la 24 ianuarie 1918 votează independența republicii. – Ca urmare a anarhiei și violenței trupelor rusești debandade, la 22 decembrie 1917 Sfatul Țării cere guvernului român să trimită armata pentru a restabili ordinea. Trupele aliate au trecut Prutul în ziua de 10 ianuarie 1918 reușind eliberarea Chișinăului de jefuitori, iar în câteva zile să elibereze complet Basarabia. Sovietul bolșevic din Chișinău, aflând despre chemarea trupelor române, a declarat că nu se va mai supune Sfatului Țării și a anunțat o primă pentru capetele conducătorilor guvernului Republicii, dar până la urmă însă au fost nevoiți să părăsească Basarabia. – În urma destrămării URSS, Republica Moldova la 27 august 1991 și-a declarat independența, România fiind prima țară care recunoaște oficial independența noastră. – La 21 decembrie 1991R Moldova semnează actul de constituire a Comunităților Statelor Independente, iar în 1992 devine stat-membru al ONU. Independența nu a fost pe placul tuturor în acele vremuri deși a fost proclamată Independentă și Suverană, nici pe departe nu este așa chiar până astăzi. – La 2 noiembrie1990 prima bătălie soldată cu morți și răniți, produsă pe podul peste Nistru de lângă Dubăsari. – Ciocnirii sângeroase au continuat în decembrie1991,apoi din martie 1992 luptele au luat un caracter permanent și din această dată fiind considerată începutul Războiului din Transnistria. Republica Moldova a fost nevoită să lupte pentru menținerea suveranității asupra teritoriului din stânga Nistrului, întâmpinând rezistență din partea Rusiei și Ucrainei, care au susținut armat forțele locale separatiste. La 21iulie 1992, conflictul a fost aplanat printr-o convenție semnată între Republica Moldova și Federația Rusă. – La reuniunea de vârf a OSCE de la Istanbul din 1999, Rusia se angajează să-și retragă forțele din Transnistria, promisiune reiterată și la reuniunea de la Porto din 2002, fără a respecta însă nici unul din aceste angajamente până în prezent. Ce s-a schimbat de la independență încoace mai nimic, decât o sumedenie de partide politice, schimbare de guvernări, politici care nu prea sunt de succes, reforme ce nu au sfârșit, tranziții, împrumuturi, etc. Oare ne putem numi stat independent și suveran, având Tranistria și Găgăuzia care se numesc autonomii locale dar care se află pe teritoriul nostru? Recunosc că nu sunt expert nici politici, nici în economie sau în alte domenii, dar cum putem fi independenți, când de fapt depindem de gazele și sursele financiare ale altor state? Când vom produce energia noastră, vom deschide locuri de muncă noi, vom ridica economia țării noastre, vom susține agricultorii și fermierii noștri, vom consuma ce crește la noi în țară.”
