La mijlocul lunii, 15 iulie, se împlinesc 207 de ani de când pe pământurile sângereiene a văzut lumina zilei un cărturar și om de credință deosebit, sprijinitor al culturii și artelor, părintele celor întristați și nevoiași, dat de Dumnezeu ca să devină mai târziu cel mai strălucit ierarh, Mitropolit al Bisericii Ortodoxe Române din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Iosif NANIESCU și-a marcat viața printr-o bogată activitate duhovnicească, teologică, pastorală socială, rămânând pentru urmași un exemplu viu și greu de imitat.
La vârsta de un an și jumătate își pierde tatăl, rămânând sub ocrotirea mamei sale. În anul 1831, mama sa se călugărește, luând numele de Fevronia, şi îl încredințează unei rude, ierodiaconului Teofilact, împreună cu care vine la Mănăstirea Frumoasa și apoi la Iași, în anul 1831, la Mănăstirea Sfântul Spiridon. Participă în anul 1833 la punerea pietrei de temelie a Catedralei mitropolitane din Iași de către mitropolitul Veniamin Costachi. Cu scurgerea anilor acest orfan trece prin mai multe şcoli, uceniceşte la mai mulţi oameni de mare cultură. După 1849 începe să urce treptat pe scară rangurilor: ieromonah, protosinghel şi arhimandrit la mănăstirea Găiseni din Judeţul Dâmboviţa, iar de acolo – la Sărindar din Bucureşti. La 10 iunie 1875 este ales mitropolit al Moldovei , iar la 6 iulie același an este instalat la Iași. Timp de 27 de ani venerabilul mitropolit Iosif Naniescu păstorește cu o rară blândețe și înțelepciune Mitropolia Moldovei. Aici a depus cea mai bogată activitate duhovnicească, teologică, pastorală și socială din toata viața sa, rămânând pentru urmași un exemplu viu și greu de imitat. Printre marile realizări gospodăreşti în demnitatea de mitropolit al Moldovei pot fi enumerate: rectitorirea Catedralei mitropolitane din Iaşi (1881-1887), începută de vrednicul său înaintaş Veniamin Costachi, mutarea sediului seminarului de la Socola în fostul palat al lui Mihail Grigore Sturdza situat lângă mitropolie, deschiderea şcolii de cântăreţi, refacerea clădirilor din incinta Centrului mitropolitan, restaurarea altor lăcaşuri de cult, precum bisericile “Sfinţii Trei Ierarhi” şi “Sfântul Nicolae Domnesc”.
Impresionat de traiul şi munca acestui evlavios mitropolit, savantul Nicolae Iorga avea să-i sintetizeze viaţa în cuvinte de o aleasă sensibilitate şi frumuseţe literară: “Ales Mitropolit al Moldovei la 1875, acest Basarabean, care a trăit până la adânci bătrâneţe în chiliile sărăcăcioase de lângă măreaţa mitropolie a lui Veniamin Costachi, zidită după planurile lui Gheorghe Asachi însuşi şi sfinţită de un Rege al României, a fost, ca şi marele Veniamin, cel veşnic milostiv şi darnic, păzitorul cinstit al averii rămase Mitropoliei, în clădiri, odoare şi odăjdii, slujitorul credincios în biserica Dumnezeului său şi, neasămănat iubitor de cultură, ca un inel de aur între bronzul vechilor timpuri de carte bisericească şi fierul aspru al noii culturi laice revărsate şi asupra Bisericii”.
La împlinirea celor 100 de ani de la Marea Unire a Basarabiei cu România, de către un sobor de preoți români și basarabeni, Mitropolitul Iosif NANIESCU a fost cinstit și canonizat, fiind trecut în rândul sfinților și purtând numele în Biserica Ortodoxă de Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv. La biserica din satul Răzălăi, se află o raclă cu moaștele Sfântului Ierarh.
Cu ocazia aniversării, la bustul Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv situat pe aleea din parcul orașului Sângerei vor fi depuse flori de către autoritățile raionului și de către creștini.
