Familia Hajevschi Ludmila și Anatolie, copiii lor sunt adumbriți de profunde suferințe, dureri, lacrimi amare provocate de trecerea în neființă a regretatului lor tată, tată-socru și bunelul Victor, din Edineț. Strigătul lor de jale, de durere a pierderii irecuperabile este. Nu ne părăsi tăticule, bunelule, te-am iubit și te vom iubi etern… Nu le vine a crede că El i-a părăsit pentru totdeauna. Nici fiica sa, colega noastră, nu mai poate face nimic pentru a-l readuce la viață ,la vorbă, sfat… După o boală chinuitoare, incurabilă, inima celui care a fost tătic și bunel, puternică și plină de statornicie și bunăcuviință de gospodar în trecut, a refuzat să mai bată…
A fost ca un scut al familiei sale, al copiilor și nepoților, rudelor, prietenilor. Scut prin puternicia sa de bărbat, prin înțelepciunea de om, prin măreția cugetului și generozitatea sufletului, prin faptele sale de care s-au bucurat nu numai oamenii, dar și întruna s-a bucurat Dumnezeu.
Regretăm plecarea Sa în lumea de unde încă nimeni nu s-a întors și durerea colegei noastre Ludmila Hajevschi, a întregii familii care îl deplâng. Ne doare plecarea regretatului Victor care de atâtea ori ne-a încălzit sufletele cu căldură inimii sale și a casei.
Exprimăm sincere condoleanțe, regrete, compasiune colegei noastre îndoliate Ludmila Hajevschi, în legătură cu decesul regretatului tată Victor. Dumnezeu să-l ierte și primească în Împărăția Sa.
Colectivul Spitalului Raional Sângerei
