La 8 octombrie 1999, apărea, pe piața informațională, o nouă publicație – „ Ecoul nostru”, un ziar așteptat de multă lume. Prin pasul care l-am făcut atunci, am încercat să vă facem mai puternici, să vă cunoașteți mai bine istoria, graiul, sufetul, valorile, semenii. Dar și să vă facem mai bogați.
Lumea zice că timpul trece atât de repede, încât nici nu-ți dai bine seama când bat la ușă aniversare după aniversare. Sunt și eu de acord că viața este o goană fără odihnă or, parca mai ieri a ieșit de sub tipar primul număr al „ EN” iar astăzi Dumneavoastră țineți în mână ziarul cu numărul 13 177. Au fost ani grei, dar și frumoși. Și dacă ar fi s-o luăm de la început tot pe această cale am merge. Adică pe drumul presărat cu flori și spini, cu succese și insuccese, cu reușite și greșeli, cu laude, uneori exagerate și cu critici, uneori nemeritate. În acest răstimp ziarul s-a „ pricopsit” cu mii de prieteni adevărați, dar și cu oponenți de conjunctură. Ne bucurăm de primii și nu ne supărăm pe ce-i de-i doilea, fiindcă ne dăm bine seama că numai euro ( dolarii, leii, lirele etc) plac la toți. Multe din ideile noastre ne-au fost sugerate de cititori și invers, multe dintre revendicările mulțimilor din acea perioadă erau preluate de pe paginile săptămânalului nostru.
Din păcate, memoria omului e ca și viața lui – scurtă. Mereu vin evenimente care se vâră peste el, și dânsul uită și lucruri care, poate, n-ar trebui uitate. S-au făcut multe tentative în acești ani de a decapita „Ecoul nostru”. Dar nu le-a reușit.
Și acest merit ne aparține deopotrivă, și nouă, celora care scriem de 26 de ani ziarul, și domniilor voastre, pentru care scriem.
Visul nostru, al celor de la ziar, a fost și este ca articolele noastre, fiind puse unul lângă celălalt, să compună toate împreună un portret al epocii. Dacă ne-a reușit sau nu, numai Dumneavoastră puteți aprecia.
Mă adresez acum cititorului de mâine, care va căuta bănuiesc, să descopere și de pe paginile acestei publicații careva detalii din istoria acestor vremuri pline de frământ .
Pentru tine am scris, pentru tine am trăit și am îndrăznit, ca tu să fii om demn într-o Țară demnă de pe un continent demn.
Unica realitate pe care o trăiesc unii dintre noi în aceste timpuri e realitatea cuvântului.
Pentru anii care vin ne dorim putere și voință, pace, sănătate și curaj, stabilitate în toate domeniile și cititori cât mai mulți în toate satele și orașele. Și cum este „moda” la ziariști, ce fel de aniversare fără a afla opinia celor care ne citesc față de noi.
