Postul învață pe cel ce postește să cugete asupra propriei sale ființe, să facă milostenie, înaripează în inima lui frica de Dumnezeu, și îl pregătește pentru împărăția ce va să vie.
Postul își are originea încă din grădina raiului, după ce Dumnezeu zidește primii oameni pe proto-părinţii noștri Adam și Eva le poruncește să nu mănânce din pomul cunoașterii binelui și al răului căci cu moarte vor muri.
Consecințele acelei neascultări sunt resimțite de întreaga umanitate, prin moarte, boli, necazuri, și suferințe. Dumnezeu fiind un tată bun, și milostiv nu a lăsat zidirea mâinilor sale să piară din cauza păcatului, ci a trimis pe singurul lui Fiu ca oricine crede în el să se mântuiască, adică să-şi recapete firea pe care o aveau Adam și Eva până la cădere.
Dacă postul a fost necesar în Rai, cu atât mai necesar este în afara Raiului. Dacă era de folos leacul mai înainte de rană, cu atât mai de folos este după rană.” (Sfântul Ioan Gură de Aur). Trăim vremuri în care Mântuitorul Hristos este extrem de banalizat. Momentul jertfei și al morții sale pe Cruce pentru mântuirea lumii este înțeleasă cu totul greșit. Aceste lucruri se întâmplă datorită lipsei de dragoste între oameni și absenței unui dialog cu creatorul.
Sfântul Ioan Gură de Aur întreabă retoric „Unde vă sunt copiii voștri, nepoții voștri”. În realitate această întrebare retorică constituie un semnal de alarmă pentru toate mamele care nu-și educă copiii în spiritul creştin-ortodox. Mare este păcatul părințiilor care le oferă odraslelor lor toate bunătățile trecătoare ale lumii acesteia, dar refuză să le ofere un pic de Dumnezeu, să-i învețe rugăciunea regulată, frecventarea Sfintelor slujbe mai ales în zilele de Duminică.
Pentru a evita să țină post omul adesea inventează tot felul de scuze, fie că toți se împărtășesc din aceiași lingurița și le este frică de îmbolnăviri, ori acuză niște dis conforturi temporare și refuză cu vehemență să respecte postul motivând că organismul are nevoie de vitaminele necesare pentru a funcționa normal. Ambele argumente sunt false.
De mai mult de 2000 de ani comunitățile creștine se împărtășesc din aceiași linguriță și nu li-se întâmplă nimic rău, ba chiar putem găsi atât în pateric, cât și în viețile sfințiilor vindecări miraculoase de boli imediat după Sfânta și Dumnezeiasca Împărtășanie.
Referitor la slăbiciunile, sau metehnele trupești trebuie menționat următorul lucru: Biserica reglementează Postul după posibilitățile creștinilor. Persoanele care au suferit intervenții chirurgicale pe parcursul vieții, ori suferă de alte boli grave care nu-i permit respectarea postului alimentar, aceste persoane comunică duhovnicului, care cunoaște problema în cauză, aceste cazuri de cele mai multe ori se rezolvă în particular.
În astfel de cazuri, postul alimentar trebuie înlocuit cu un post duhovnicesc (mai multă rugăciune, frecventarea slujbelor bisericești, milostenia, și faptele bune.) Perioada Postului Mare care o parcurgem ar trebui să fie o perioadă a pocăinței, a iertării, nu atât să ne abținem de la diferite alimente dar să încetăm să ne mai mâncăm unii pe alții, ca ajungând cu ajutorul bunului Dumnezeu la marele praznic al Învierii Domnului nostru Isus Hristos să fim pregătiții, să-i pregătim un culcuș duhovnicesc pentru a fi pururea în inimile noastre.
